Rândurile de mai jos sunt un guest post de la mama unui copil de clasa a doua, trecut prin evaluarea care a început ieri.
În loc de a se ocupa de încheierea unor protocoale secrete de-a dreptul bigote cu BOR, Pricopie ar trebui să iși arunce privirea către reprezentația pe care o dă ministerul domniei sale cu evaluările naționale la clasele primare.
Spre exemplu, ar trebui să răspundă nedumeririi ce o incearcă părinții, după constatarea clară că testul de limbă română la clasa a IV-a a fost, paradoxal, cu mult, mult mai simplu decât cel de clasa a II-a.
Am doi nepoți in clasa a IV-a. Curios, îi sun după testul la limba romana: “Cum a fost, ?” Primul îmi răspunde: “Cum să fie? De grădiniță! Nimic de gramatică, îți închipui?!” Vorbesc și la celălalt nepot: “Te-ai descurcat?” “Ne-a dat super-simplu! O joacă de copil de-a doua! Nici nu am avut ce face într-o oră!” Deh! Băieți deștepți! Mă mai liniștesc. Pe 2 iunie și al meu abia a împlinit 8 ani și urma să intre în focuri.
Apar testele pe http://subiecte2014.edu.ro/2014/ și mă conving că au avut dreptate: elevii claselor a IV-a au avut la testul de limbă română un text la prima vedere desfășurat pe aproape 2 pagini A4 și de răspuns la întrebări-grilă, combinate cu întrebări cu răspuns scurt, 15 de toate în legătură cu acel text. Nimic de gramatică, deși o studiază din clasa a III-a. Nimic tip “compunere“.
Singura observație e că la un număr (știți că s-a dat pe numere; la MEN se evaluează național, dar cu parametri de raportare diferiți!) s-a dat o poveste clasică, pe care unii o știu chiar de la grădiniță, iar la un alt număr, un text contemporan, la primă vedere. Nu e chiar corect, dar fie! Timp a fost berechet: 50 de minute.
Ieri au dat și puștii de clasa a II-a testul de limba română. De fapt, testele. Că au fost două. Unul “de citit“, și unul “de scris“. Fiecare a câte 25 de minute. Pe numere, se-nțelege, că se cunoaște la MEN că ăștia de opt-nouă ani copie de rup!
Ce sa vezi, insă: testele “de citit“ au fost similare celor de limbă română de clasa a IV-a. Ambele numere au avut texte contemporane la primă vedere (se vede că poveștile de Andersen sunt pentru cei de a IV-a, care au agățat cartea-n gard, pesemne că gândește dl. Pripcopie). Aproape două pagini A4 de text și la clasa a II-a, cu 10 întrebări grilă și răspuns cu formulare într-o propoziție-două, pentru a se vedea gradul de înțelegere a textului.
Timp de lucru: doar 25 de minute, jumătate din timpul celor de clasa a IV-a. Probabil că la minister se știe că cei mai tineri sunt mai iuți! Nu vă mai zic că cel puțin unul din teste conținea o întrebare fără răspuns explicit în textul dat. Dar cum să nu știi așa, de fraged, care sunt două dintre cauzele pentru care fluturii nu zboară pe ploaie? Probabil că au vrut să puncteze cumva și imaginația, îmi explic.
Credeți că a fost suficient? Nuuuu! Pentru că la clasa a II-a au mai avut și testul “de scris“. Alte 25 de minute în care au avut de redactat un bilețel și de scris o compunere. Aud de la cadrele didactice că mulți copii nu au terminat. Cuum? La a IV-a nu a fost nimic similar și au avut 50 de minute la dispoziție? Păi, ce să spun? Fluturașii de opt ani sunt la început, au mai mulți ani înainte și trebuie să mai învețe să mai zboare și pe ploaie, la câte furtuni îi așteaptă!
Las că mâine vine matematica. Se scot ei!
Două vorbe de la mine:
Vladimir spune că a avut ceva emoții, dar s-a descurcat la ambele teste de limbă română, nu aici e problema! Nici măcar subiectele nu sunt o chestiune musai de dezbătut, pentru că presupun altceva decât limbajul de lemn folosit în învățamântul românesc.
Cred că dificultățile sunt date de lipsa coerenței și a echilibrului care ar trebui să existe la asemenea evaluări. Oare comisiile de redactare a subiectelor de limbă română la ciclul primar constituite la nivelul MEN au discutat între ele? Cum să pui un copil de 8 ani să rezolve un test similar cu unul de 10 ani, într-un timp de două ori mai scurt. Cum? Oare oamenii aceia profesează?
Dar nu mor fluturii pe ploaie, când vor muștele de la minister!
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Confirm ca subiectele au fost destul de grele pentru nivelul lor (am vazut ceva din baremul de corectare). Raspunsul efectiv la intrebare presupunea de fapt sa copieze doua ~ propozitii ~ din respectiva fraza. Eu, om cu facultate, as fi facut ca fiica-mea, care a scris varianta scurta- cauzele, nu propozitiile.
CE MI SE PARE INSPAIMANTATOR ESTE CA LA CLASA A II-A AU TEME…. CARE, DACA LE FACE CU INTERES, OCUPA ALTE INCA 4 ORE ZILNIC…
Acest lucru nu stiu cum va putea fi reglat…
Stiu doar ca pe la clasa a V-a, dupa tras din greu cu un invatator/invatatoare… urmeaza o grea taiere de frunze cu profesorii (mai multi si mai diversificati) si eventuale chiuluri – ca, deh… daca in clasa a II-a faceau 8 ore pe zi, in a V-a !!?!!… (scuze pentru generalizare).
Sunt curioasa daca ar fi pe placul dvs. ca si invatatorul sa taie frunze la caini. Pai daca va pricepeti toti la a preda copiilor pt ce ii mai trimiteti la scoala? Mai bine ii tineti in fata televizorului deschis, eventual pe Antene, ca sa ii aveti pe toti destepti.
Scuze, Ina, dar lucrez in sistem si sunt de acord ca uneori colegele mele se intrec in a da teme copiilor, teme care nici macar nu sunt controlate, dupa aceea. Copiii nostri au nevoie sa s eapropie cu dragoste de scoala in primii ani, au nevoie sa inteleaga , dar mai ales sa se simta intelesi si ocrotiti, ceea ce, sa fim sinceri, rar se intampla…
Testele propuse la clasa a II au fost foarte usoare. Mai grea pare evaluarea prin coduri, iar asta pentru ca nu surprind in totalitate posibilele greseli, sunt prea permisive .de exemplu la ortografie codul 10(ce coincidenta!!!:))) se atribuie raspunsurilor corecte dar si celor ce parafrazeaza raspunsurile corecte..
Bineinteles rezultatul trambitat prin urbe este cel care impresioneaza: doar 10 pe linie la o clasa ridica semne de intrebare. Sau Nu? Doar pentru ca testul a fost usor? Dar nu toti elevii sunt la fel , emotional si intelectual.
Asta e . A trecut! Acum urmeaza hartogaria :MULTA!
statistici pe clasa, pe școala, procese verbale individuale , discutii si consiliere cu fiecare parinte in parte , completarea fisei pentru fiecare copil, plan individualizat de invatare (unde se impune).Cand? Ca se termina anul scolar.
Dincolo de diferenta de dificultate care a fost remarcata de foarte multe cadre didactice, parinti si copii se mai impune o dezbatere legata de evaluarea prin coduri. Citeam pe un grup discutii intre cadrele didactice care au corectat evaluari si care aveam pareri diferite privind incadrarea. Asadar, evaluarea aduce cu sine nivelul corect de educatie sau…?!
Lucrez la clasa a II-a, in mediul urban, cu 30 de copii si pot sa spun ca testele au fost usoare, elevii mei terminand in 12-20 de minute la romana si 10-20 la matematica (am si elevi mai slabi). Textele pentru citit s-au intins intr-adevar pe doua pagini A4, dar, cu desene cu tot au facut 1,5 (fara desene si chenare ar fi fost o pagina cu scris mare si distantat). Nu critic continuturile textelor, acestea fiind placute, educative, fara probleme de lexic. Daca e ceva de criticat, e modul in care se propune evaluarea. La citire, era normal sa se accepte variantele scurte de raspuns, gen „Fluturasii se simteau fericiti.” fiindca cerinta era sa se raspunda la intrebare, nu sa se si argumenteze (lipsea „De ce?”-ul). Apoi, ai pretentia ca un copil sa evidentieze in raspuns ceva la care te-ai gandit tu, ca adult. Explic: Mesajul textului era ideea de prietenie, de solidaritate, „Fluturasii se simteau fericiti fiindca erau impreuna.” fiind raspunsul asteptat. Dar intreb: De ce e dat ca gresit „Fluturasii se simteau fericiti fiindca si-au gasit adapost.”? Pentru ca nu a functionat telepatia elev-minister?! Da, fluturii cautau un adapost si l-au gasit, deci erau fericiti. Punct!
Alta problema: Consider ca baremele n-au cuprins destule aspecte. De pilda, la matematica, la ultima problema „Ajung banii/scaunele sau nu?”. Au fost copii care au facut niste greseli grave de operare (judecata si/ sau calcul…. scaune+spectatori s.a), dupa care au scris argumentatia corect „Ajung scaunele pentru ca sunt mai multe decat spectatorii”. Si nu puteai sa depunctezi deoarece in barem nu se specifica obligativitatea calculelor, doar completarea spatiului de dupa cuvantul „Da”. Aici trebuia sa existe raspuns partial, dar nu este.
Imi pare rau dar trebuie sa va raspund. Si copilul meu are o invatatoare buna, dar in clasa I sa-i dai 15 pagini de exercitii la matematica tema pentru a doua zi si in plus si la comunicare 7 pagini de scris…nu pot decat sa-i dau dreptate bonei (care, a fost profesoara de matematica de liceu) ca „asta-i tampita”.
Si mai mult, tot ce a trebuit sa invete la scoala (pregatitoarea si clasa I) a invatat acasa, ca la scoala nu-I preda nimic, ii „umfla” doar cu exercitii si teste ca sincer nici eu n-as mai trece pe la scoala, in fond de ce daca tot invatam acasa (si ma refer la metode de rezolvare si multe altele). Nu stiu ce m-as fi facut fara „bonica” noastra draga.