La șase dimineața unul dintre jurnaliștii Digi 24 fugea către clădirea instituției: ”a început războiul.” E prima reacție, scurtă și cea la care te gândești cel mai repede când America bombardează vreo parte a lumii. Vă aduceți aminte episoadele ”Furtunii în Deșert”, care a început noaptea, tot cu bombardamente. Pare stilul clasic american. Doar că aici poziția Americii este complet diferită de ceea ce-am văzut în ultimii ani. Și mai ales complet diferită față de ceea ce spunea președintele Trump în campania electorală.

Trump a fost un susținător important al non-intervențiilor în Siria și, în general, a susținut că Statele Unite nu trebuie să se implice în astfel de războiae care nu aduc decât cheltuieli americanilor. De asta intervenția de astă-noapte pare cu atât mai importantă.  Iar ziarele britanice spun mai toate că ”Trump atacă Siria.” Iată răspunsul la întrebările principale.

Cum a arătat atacul?

Bombardamentul a durat 35 de minute. A distrus cele  două piste ale aeroportului, turnul de control și căile de comunicare. A fost resimțit intens și în Homs, acolo unde rezidenții au fost sfătuiți să nu se apropie de ferestre. Pe aeroport au fost distruse cele 40 de buncăre fortificate și mai toate facilitățile aferente. Nu este clar ce s-a întâmplat cu hotelul de lângă bază în care erau cazați militari iranieni. 

De ce a intervenit Trump în Siria?  

Motivele sunt multiple. O dată că atacul cu gaz Sarin al lui Assad este unul criminal, care lăsat nepedepsit ar fi dat impresia că poate face orice. America nu-și permite să arate slabă, chiar dacă aparent are o conducerea care nu vrea să se mai implice. Nu vrea să se implice, dar nici nu poate renunța la postul de ”jandarm mondial.”

Apoi, Trump ar fi fost judecat cu asupră de măsură, ca un vasal al Rusiei, dacă înghițea o astfel de crimă. Atât de multe și atât de dese sunt atacurile care îl leagă pe Trump de Rusia încât lipsa unei reacții l-ar fi dărâmat.

Situația politică internă a lui Trump este atât de proastă și administrația sa atât de ciuruită, încât un război îi pică mănușă.

Cum va răspunde Rusia? 

Putin a vorbit deja, spunând că este „o agresiune la adresa unui stat suveran şi o încălcare a normelor de drept internaţional”. În plus, liderul rus consideră că „atacurile au încălcat legile internaționale și au fost bazate pe pretexte inventate”.

Doar că aici trebuie să ne uităm la detalii. Rusia știa de atac. Nu e clar cu cât timp înainte, dar Pentagonul a anunțat că a notificat pe omologii ruși. Firesc pentru că în apropierea aerodromului existau și militari ruși care nu trebuiau atinși. De altfel bombardamentul a fost chirugical și nu a atins materialele rusești.

În plus, Rusia a transmis informația mai departe. ABC publică informații potrivit cărora militarii sirieni evacuau oameni și materiale înainte de atac. Așa se explică și numărul redus de victime, adică șase. De altfel, potrivit ABC, traficul către aeroport fusese oprit de minute bune înainte de atac. Așadar, administrația lui Trump a avut controlul necesar să nu facă vreun gest nesăbuit și să omoare soldați ruși. Au și anunțat că ”au fost luate toate măsurile ca reprezentanți ai unor terți să nu fie afectați” 

Va fi război?

Puțin probabil. Niciuna dintre părți nu stă atât de bine cu resursele încât să se arunce într-o zonă de luptă. Dar atitudini ferme o să vedem și de o parte și de alta. Un fost consilier de securitate națională, Richard Clarke spune că atacul lui Trump este mai curând simbolic. ”A avut o listă de opțiuni, iar această era cea mai puțin probabilă, dar cred că a vrut să se diferențieze de toți predecesorii săi.” 

O să vedem însă o încordare permanentă, Rusia anunțând deja că a suspendat acordul de securitate aeriană cu SUA în Siria. Asta înseamnă că, dacă mai trece un avion american pe acolo, va fi doborât. Dar este puțin probabil să mai vedem asta în viitorul apropiat.

Per ansamblu însă, Trump a făcut un gest corect din punct de vedere al răspunsului la acte criminale. Iar din punct de vedere politic, cumva toate părțile implicate sunt mulțumite, putând să-și potențeze pozițiile. Mai puțin adversarii interni ai președintelui american, care sunt lăsați un pic în urmă.