La Brăila, doi tineri de culoare, sportivi, aproape au fost omorâți de o bandă de interlopi. Până la ora asta nu e clar de ce au băgat cuțitele în ei. S-a petrecut la o terasă. Nici măcar nu s-au certat. Oamenii săteau pe scaune, își vedeau de ale lor până când au fost abordați de un cetățean care a petrecut mulți ani în pușcărie. A ieșit o bătaie generală care mi-a amintit de moartea lui Marian Cozma, handbalistul. Doar că aici băieții au scăpat, cumva, cu viață. Din fericire. 

În celălalt capăt de țară, un tânăr de 16 de ani i-a rupt maxilarul unui coleg de liceu. Pur și simplu i s-a părut că omul se îmbracă ”prea elegant”. L-a lovit din senin, i-a rupt falca în trei locuri și a plecat. Nu a fost de ajuns. A venit peste el la spital și i-a spus că-l rupe, dacă părinții nu-și retrag plângerea. 

Cam în același timp cu aceste fapte, eu mă aflam la un semafor pus pe un drum național. Drumul se îngustează pe un pod și cele două rânduri de mașini trec alternativ. E un semafor dintr-un șir care se află pe drumul în reparații. Am numărat de fiecare dată măcar patru mașini care treceau de coloană și apoi mai departe, pe roșu, profitând de timpul acela lăsat pentru golirea spațiului. În general mașini mari, frumoase puternice, dar și unele mai accesibile.

Sigur că nu e nicio legătură într evenimente. Mai puțin una de mentalitate, care în loc să părăsească România, pare din ce în ce mai puternică: întâietate celui mai puternic. Cel care are pumnul, banii și eventual relațiile, acela este agresorul, cel care va reuși și cel care nu va răspunde. Acela este cel care face legea, nu va accepta pe nimeni, mai șmecher, mai elegant sau diferit.

Este acela care nu are răbdare, cel care crede că restricțiile nu i se adresează și care nu vrea să formeze o comunitate. Singur și doar prin agresivitate poate să se simtă bine. Regulile nu i se mai aplică, frica nu a avut-o niciodată, iar respectul îl acordă doar celui mai puternic.

România are pături întregi de populație care alcătuiesc un est sălbatic și în afara firii. Sau, poate, doar pentru o fire croită să se descurce singură. Desigur, asta nu se poate întâmpla în afara unor semnale care constant vin de la centru și care toate au aceeași idee: aici sunt niște boieri care pot călca totul în picioare, doar pentru a le fi bine. 

Azi, România are doar puțini lideri care să arate că bunul-simț, traiul în comun și colaborarea sunt necesare. Pumnul, strigătul și saltul peste rând sunt regula și vectorii care ne conduc.