Prietenul Boți a testat pe pielea lui și scump, calitatea serviciilor administrative de la Viena. Și  în același timp a aflat că spre deosebire de România, semnele de circulație chiar au o însemnătate și cineva chiar se ocupă de asta.

A lăsat mașina peste noapte în fața hotelului, în capitala austriacă. ”Puteți parca acolo peste noapte fără probleme, până la 9 dimineața, ” i s-a spus de la hotel. Și ar fi trebuit să adauge, ”mai puțin pe o fâșie de 20 de metri” în fața unei mici centrale electrice, de fapt un transformator pentru zona respectivă. De altfel, locul era și marcat cu semne care spuneau că locul trebuie lăsat liber, o măsură de precauție la incendii.

Dimineață, înainte de 9 mașina nu mai era acolo. După ce s-a lămurit că nu e furată, Boți a chemat un Uber și-a mers undeva departe pe autostradă ca să și-o recupereze. A avut timp să studieze și site-ul municipalității vieneze care i-a explicat foarte clar de ce vrea anumite locuri libere.

”Motivul pentru a începe propriul grup de remorcare la MA 48 a fost un trist: în 1974, o femeie a fost ucisă în foc apartamentul ei din centrul Vienei.  Aleea a fost blocată de vehicule parcate ilegal. Astăzi grupul de remorcare are 44 de angajați. Aceștia se asigură că aproximativ 30 de mii de autovehicule sunt îndepărtate anual din calea celorlalți participanți la trafic. Accentul principal este pus pe drumurile de acces, cheiurile și zonele de oprire, dar mai ales pe monitorizarea îndeaproape  a acestor zone și a celor speciale pentru persoane cu handicap.”

Mai simplu de atât nu se poate. Asta ca să nu existe niciun dubiu atât asupra motivelor pentru care există aceste restricții, cât și asupra funcționalității sistemului. Dacă nu găsești loc există  mai multe park&ride pe care le poți folosi. 

Distracția l-a costat pe Boți 300 de euro. 300. Șoferul de la Uber l-a asistat cu prietenie și i-a tradus povestea în fața funcționarului de la parcarea unde se afla mașina. Și a plecat doar când s-asigurat că omul și-a primi mașina și că totul este în regulă.

Boți nu a avut timp nici să se enerveze și nici motive. ”Am înțeles exact  ce s-a întâmplat, oamenii chiar țin la reguli.” Pe drum a avut timp să observe o coadă de câțiva kilometri la intrarea în Viena. Mii de mașini așteptau să intre în oraș și toate lăsaseră liberă o bandă de urgențe care se afla în mijloc. Nimănui, dar nimănui, nu i-a trecut prin cap c-ar putea merge pe acolo.

O întâmplare banală, într-o capitală europeană. Dar aceste lucruri simple fac diferența între civilizația noastră și a lor. Și asta ar suna cam așa: regulile există cu un scop și sunt făcute în beneficiul comunității și nu al unor șmecheri. Regulile sunt verificate și aplicate tot timpul. Nu există posibilitatea de a te târgui, de a pica la înțelegere sau de a face altfel. Iar dacă nu te conformezi, plătești scump. Și nimeni nu este încrencenat din cauza asta. Ba, dimpotrivă.