Publicația Vox prezintă într-un articol de săptămâna trecută citate dintr-o carte care explică foarte bine lumea de azi.  Cum mor democrațiile este scrisă de Steven Levitzky și Daniel Ziblatt. Ideea principală a cărții este că dictaturile din trecut s-au adaptat și că ele nu vor mai apărea precum în trecut. Regimurile totalitare și dictatorii de azi fac tot posibilul să-și subordoneze democrația. Iată:

”Așa mor astăzi democrațiile. Dictaturile clasice, absolutiste – în forma fascismului, comunismului sau cele militare – au cam dispărut în lume. Loviturile militare de stat sau alte moduri violente de luare a puterii sunt rare. Cele mai multe țări țin alegeri regulate. Democrațiile mor în continuare, dar o fac în feluri diferite. De la finalul războiului rece, cele mai multe căderi ale democrației nu au fost cauzate de generali și soldați, ci de cei care au fost aleși democratic. Precum Chavez în Venezuela, lideri aleși au subordonat instituții democratice în Georgia, Ungaria, Nicaragua, Peru, Filipine, Polonia, Rusia, Sri Lanka, Turcia sau Ucraina. Astăzi, căderea democrației începe de la urne.” 

Parcă începe să vă sune cunoscut, nu? Să vedem mai departe ce spun Levitzky și Ziblatt.

”Multe dintre eforturile guvernelor de a subjuga democrația sunt ”legale”, în sensul că sunt votate de legislativ sau acceptate de diverse Curți de Justiție. Unele dintre ele sunt chiar reprezentate ca eforturi de a îmbunătăți democrația sau realizarea  unui sistem judiciar mai eficient, unul care să combată mai bine corupția sau să așeze mai bine procesul electoral. Ziarele continuă să existe, dar sunt cumpărate sau obligate să se auto-cenzureze. Cetățenii vor continua să critice guvernele, dar de multe ori vor da de necaz cu taxele sau cu legea. Oamenii nu vor realiza imediat ce se întâmplă. Iar mulți vor crede că trăiesc într-o continuare într-o democrație. ”

Și acum priviți în jur câteva date pe care le avem la îndemână. Uitați-vă, de exemplu, la învestirea ultimului guvern al României. Acolo unde Parlamentul a renunțat la prerogativele sale de a audia miniștri și a făcut un simulacru din asta. Sau la cum sunt trecute legile justiției, ”necesare să o facă mai eficientă”. Nu uitați de modul în care funcționează Curtea Constituțională și semnele de întrebare care au existat aici de-a lungul mai multor mandate. 

Critica guvernamentală există în continuare, ea se vede cel mai des în stradă, dar eficiența îi este redusă. Și, da, mulți dintre criticii s-au întâlnit deja cu problema taxelor, vezi cazul IT-iștilor pedepsiți prin taxe. Mai grav de atât este că statul a fost golit de conținut în multe dintre instituțiile sale, iar altele au fost complet subordonate. Între timp, clasa politică și-a mărit nepermis de mult salariile și privilegiile. În primul rând pentru ea și apoi pentru rețeaua cu care lucrează. 

Serviciile esențiale se degradează masiv, dar ele se mențin pentru lideri. Cumva, o parte importantă din oameni nu realizează ce se întâmplă, dar se bucură de răul pentru cei care cred altfel. Iar singurul argument care le-a rămas este ”pentru că putem.” Putem să omorâm și democrația.