Situația zilei e  dată de o combinație explozivă de lăcomie, lipsă de educație și lipsă de reglementare. Și are mai mult de doi actori. Pe lângă clienți și bănci, mai sunt BNR și statul prin lipsa mecanismelor de control și avertizare. Una dintre consecințe va fi însă extem de proastă pentru fiecare dintre noi. Mai ales pe un fond de socialism și populism cum rar mi-a fost dat să văd. Pe rând, așadar.

Clienții în afacerea asta sunt de două feluri: șmecheri și cei care nu se calificau la alte tipuri de credite. Șmecherii au știut că fac un pariu imens care poate să țină o perioadă îndelungată. Ei trebuie căutați, în primul rând, între cei care lucrează în bănci. Orice bancher poate să-ți spună că era o modă în lumea bancară bucreșteană să iei credite în CHF. Pentru că puteai să iei mai mult. Oamenii ăștia știa la ce se expun și oameni de condiție medie au luat bani de-ți stă mintea în loc.

A doua categorie e formată dintr-o pătură de oameni cu venituri mici care nu se calificau pentru altceva. Adică în euro sau lei nu puteai lua toți banii necesari casei. Așa că mergeai la CHF. Ei sunt cei mai pârliți la afacerea asta. Dacă e ceva de salvat, ei sunt ce de salvat. Deunăzi, cineva mi-a povestit că are o rată de 19 milioane la un salariu de 15. A început creditul cu o rată puțin peste 10.

De ce i-a recomandat banca un astfel de credit? Aici începe șmecheria. Pentru că la dobânzile mici la CHF, comisioanele de administrare erau imense. De aici scoteau băncile bani buni. Uneori se ajungea la comision de administrare până la 2 la sută pe an. La început nu le băgai în seamă pentru că pe ansamblu rata era mai mică decât la euro. Mai mult, la începutul bulei de creditare, băncile nu au explicat nimănui cum era construit indicatorul principal din dobândă. Nici n-au fost obligate. Au pus acolo cât au vrut și ce au vrut și și-au fript clienții amarnic. De abia în ultimii ani, băncile au făcut public modul de calcul, datorită unor presiui din piață. Asta e partea care le poate fi imputată bancherilor.

Între timp, BNR a stat și s-a uitat. A știut în permanență cum stă treaba, care sunt riscurile, ce se poate întâmpla și a tăcut. Ca să fiu corect, a îndemnat lumea să ia credite în lei, dar asta e prea puțin. A avut la dispoziție timpul și mijloacele administrative necesare să îngreuneze aceste credite sau să le facă neviabile.

În fine, de la stat eu nu aștept nimic căci nu e capabil să rezolve probleme mai simple. Dar nici socislismele apărute în ultima vreme nu-s satisfăcătoare. Nu poți excepta sau opri plata creditelor. E un contract care trebuie să meargă până la capăt. Iar acum pierderile trebuie suportate împreună de bănci și clienți. așa cum au făcut cu beneficiile. Altminteri, neplata va duce la acumularea de provizioane pe care le veți găsi în noile credite care se vor scumpi amarnic. Și asta va duce la probleme în întreaga economie.  Iar dacă e necesară o intervenție în piață, acesta e motivul. Altfel ne vom frige toți.