Vladimir se întoarce mândru de la școală.
”M-a lăudat Doamna.”
”Dar ce ai făcut bine?”
”Am răspuns frumos la întrebarea ce importanță au cărțile pentru viața omului?”
”Și ce ai spus?”
”Cartea ne ajută să învățăm gramatica limbii române….”
”Da, frumos….”
”Ce să facem și ce să nu facem….”
”Bravo…”
”Și să urcăm pe scara socială.”
Oau, îmi zic. Dar ce educație mișto i-am dat copilului. În sfârșit prelegerile mele despre importanța cărții au dat roade. Chiar și jumătatea de oră de citit pe care ne-am impus-o amândoi, obligatoriu, în fiecare seară, înainte de culcare. Suntem pe drumul cel bun. Totuși, împing lucrurile mai departe.
”Dar ce e scara socială?”
”Păi cu cât ești plătit.”
„E mai complicat, nu ține numai de bani”, răspund. ”Ți-am mai zis cum stă treaba cu locul și rolul pe care fiecare îl are în societate. E legat și de pregătirea fiecăruia…”
”Nu, că nu știu de la tine.”
”Păi cine v-a mai explicat de scara socială?”
”Aaaa… Puya, evident!”
”Whaaaaaat?”
”Nu știi? <Vrem să urcăm pe scara socială… Asta ne învață încă de la școală >. Puya și Antonia,Hurricane!”
Auzi, mă Puya, bine că ai rezolvat tu în trei minute ce încerc eu de câțiva ani!
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
