Lucian Mândruță a fost nedrept, vineri seara, față de o mulțime de concetățeni, față de colegi și, în general, față de meserie. Mai jos, câteva fragmente din înregistrare și apoi câteva explicații

Lucian, nu mă răfuiesc, așa cum nu m-am răfuit cu cei care, de partea cealaltă, mi-au dorit moartea într-un studio de televiziune. Nu-mi stă în fire. Nici nu vreau să rup barierele succesului pe Facebook și nici nu îmi anunț o nouă carte în ziua următoare emisiunii. Vreau dor să ne respectăm, să ne putem da mâna și să construim. Nu există alb și negru, cum lași tu să se vadă. Există nuanțe și mulți, mulți oameni, cu povești, gânduri și vise diferite.

”Noi avem o presă de opinie, dar nu avem o presă de convingere. Asta am văzut în presa românească. Și eu am făcut parte din presa de opinie sau mai bine zis din presa de citit prompterul. Mi-a fost foarte greu până să ajung la presa de convingere. Mi-e din ce în ce mai greu să spun că sunt jurnalist. Asta este durerea mea.”

Ce te face să crezi că cei care ți se opun nu au convingeri și nu sunt sinceri în ceea ce vorbesc la televizor? De ce crezi că sunt mercenari, care pe ascuns gândesc ca tine? Când și unde s-a stabilit că standardul vostru e cel corect? În materie de presă ai identificat boala, dar i-ai pus diagnosticul greșit. Nu convingerile trebuie să fie ținta, ci informația. Trebuie să cauți să dai cât mai multă informație corectă. Asta lipsește, asta e beleaua. Și asta trebuie să cauți. Nu să stâlcești capul celui cu care stai de vorbă. Apropo, o fi presă de convingere, dar când a dat presa asta ultima știre? Sau, pur și simplu, ești ceea îi lipsește României, un Rush Limbaugh? Și da, ai identificat corect greșeli care, deși nu-mi aparțin, îmi pun la îndoială foarte mulți ani de muncă și mă obligă să încep zilnic de la zero.

”Am un atașament față de convingerile mele. Cred cu tărie că stânga este o sumă de minciuni spusă leneșilor și neisprăviților pentru ca alții să se îmbogățească. Leneșii și neisprăviții sunt cei care se agață de stânga pentru a li se da și lor ceva. Eu nu cred că trebuie să li se dea de la cei care muncesc. Nu avem de ce să dam nimic în țara asta pentru că nu suntem în fața bisericii cu mâna întinsă.”

Stânga din România a întreținut, într-adevăr, un sistem de dependență a populației sărace față de instituțiile de stat. Asta a dus către o fugă de muncă, în special în ruralul românesc. Dar nu e atributul stângii doar. Legea venitului minim garantat a fost dată în 2001, și consolidată în 2009 și 2011, sub o guvernare de dreapta. Tot guvernul de dreapta a stabilit și o pensie minimă, neraportată la anii de muncă. Dacă nu știi cine e dreapta asta, caută acum lângă Iohannis. E, de fapt, un sistem baronial de care a profitat tot ce înseamnă clasă politică

Apropo, înțeleg că pentru nenorociții ăștia, banii veniți de la alții se numesc milă și pomană. Bănuiesc că suma primită de la românii din diaspora pentru cheltuielile corespondențelor de la Paris se numește sponsorizare, nu pomană. Că e de drepta.

”Leneșii și neisprăviții” este cel mai îngrozitor lucru pe care l-ai spus în tot discursul tău. Nu toată lumea care votează stânga e leneșă și neisprăvită. Nu toată lumea stă cu mâna întinsă. Vezi pe acest blog și distribuția voturilor pe categorii profesionale. Da, PSD a fost votat cu precădere de pensionari, șomeri, dar acolo sunt și un sfert din studenți, o treime din angajații cu studii superioare și 30 la sută din patroni și liberi profesioniști. Or fi toți o apă și un pământ?

Minciuni îngrozitoare spune și dreapta. Vezi singur, dragă Lucian, sistemul de furt pus la cale de cei mai înalți reprezentanți ai dreptei, prin care s-au îmbogățit cu zeci de milioane din retrocedări cu bani publici. Leneșilor și neisprăviților li s-a spus atunci că nu mai sunt bani și li s-a tăiat 25 la sută din salariu. Era o măsură de dreapta? Nu, era de furt!

”Există și oameni de stânga care muncesc. Chestia este că nu i-am întâlnit. Stânga este organizarea milei. Stânga este mâna întinsă. Despre asta este vorba.”

Nu știu cum să-ți răspund la mizeria asta. Poate să-mi aduc aminte că mulți exponenți de vază ai dreptei au lucrat la stat în ultimii ani. Ceea ce e măcar ironic. Slavă Domnului, nu e cazul tău, că ar fi fost de râs.

”Haideți să vă spun cinstit. Nu am venit aici să mă cert. Am venit să vă prezint o situație tristă. Nu ar trebui să ne urâm unii cu alții. Oamenii ar trebui să se lupte în dezbateri de idei oneste. Stânga pesedistă la noi nu e de stânga. Victor Ponta a luat multe măsuri de dreapta.”

Corect. La noi, PSD nu e de stânga. E o adunătură de băieți în gip, care dau bani la popor. Am zis-o și aici. Dacă o să-i scuturi la fel în continuare, o să fie și un lucru bun în zicerile tale. Poate o să o apară un partid adevărat de stânga.

”Tocmai v-am bătut duminica asta! Nu sunt nicio victimă.”

Mă sperie oamenii cu multe certitudini. Eu unul nu plec la muncă precum la un război. Dacă a învins cineva, e bunul simț împotriva disprețului. E succesul tău? Nu te amăgi cum se amăgesc șefii de televiziuni cu audiențe mari. Oamenii vin, ne văd, ne judecă, dar votul lor e cumulul unor fapte, sentimente și idei pe care nu le stăpânim. Și Mihai Gâdea  a crezut că a scos oamenii din casă la referendum.

În fine, nu poți să împarți oamenii în buni și răi pentru că ei cred altfel decât tine. Și nu poți să judeci mase mari de oameni pentru opiniile lor politice. Coboară de pe frumosul cal alb pe care s-a urcat dreapta românească. Nu deții adevărul absolut. Și nici nu-mi place lumea asta în care sunt îngeri și diavoli. E un scenariu trist.

Și, da, știu prin ce trece trustul din care ai făcut parte. Realitatea a fost, la rându-i, subiectul unui control fiscal care a durat luni în șir. Ponta îi face lui Sârbu, exact la fel ca Băsescu lui Vântu. Noi suntem la mijloc, întotdeauna, în luptele astea. Atunci, nu am luat salariu vreme de câteva luni. Știu că sunt întârzieri și la voi. Compania să arate că are dreptate, să plătească taxele, dacă mai are de plătit și viața merge mai departe. Dar nu confunda țintele. Presa luptă împotriva celor din clasa politică, dar nu la grămadă. Ci punctual, acolo unde se greșește. Și îi apărăm pe oameni indiferent de credințele lor. Fie ei de stânga, sau de dreapta. Căci nu e o luptă de clasă. Că asta ne-a propus cineva acum mulți ani și a eșuat.

Fotografia e de la una dintre cele mai mișto discuții pe care le-am avut în ultimii ani. O găsiți aici. Fără ea, nu scriam textul ăsta.