Zilele astea am fost cu Vladimir la East-European Comic Con, unde mai puteți ajunge până în seara asta. Comic Con-ul e o lume fantastică din benzi desenate și seriale care prinde viață vreme de două zile. Te întâlnești aici cu actorii din Game of Thrones, veniți cu tron cu tot, cu personajele din Team Fortress, dar și cu o grămada de jocuri, figurine, costume și o uriașă sală de gaming, unde vă puteți juca sau vedea chiar și profesioniști la lucru.

Vladimir a fost fix în lumea lui. A spart pușculița la cumpărături, a trecut pe la toate jocurile, mai avea puțin și rămânea acolo. Episodul care mă interesează s-a petrecut însă la standul unei companii de film. Cei de acolo distribuiau postere și trailere gratuit la public. Al meu vede pe perete un poster cu o păpușă însângerată: ”-Tată, să nu te uiți acolo!  -De ce?  -E filmul horror cu Anabelle.  -Și de ce să nu mă uit?  -E cumplit!” Și apoi începe să turuie: ”Anabelle e o fetiță pe care o primește o păpușă și care se trezește din raft și începe să omoare oameni. Are un cuțit și merge după ei așa și le bagă cuțitul în spate de mai multe ori”.  ”-Dar tu de unde știi? L-ai văzut? – A, nu, dar știu”.

Unul dintre domnii de la stand, îmi zâmbește: ”nu cred că l-a văzut că nu e de copii, dar vă asigur că majoritatea copiilor care vin aici știu de el. Nu mă întrebați cum, dar am mai văzut episodul ăsta.” Plec un pic mirat. Îl mai descos un pic, mi-e clar că știe mai multe despre film, dar nu reușesc să-mi dau seama ce și cum. Mă gândesc că este aceeași rețea socială care în copilăria noastră ni l-a descris pe Freddy sau cea care ne vorbea de răpiri de copii în vremea lui Ceaușescu. Și mă gândesc că lumea este neschimbată.

Acasă mă uit pe youtube la trailerul filmului. Boxele la calculator sunt destul de tare. Și-l aud: ”-Te uiți la Anabelle.  -De unde știi?  -După muzica de film horror”. Și atunci îmi pică fisa. Pe lângă rețeaua socială mai este și rețeaua de net. Puștiul știe trailerul pe de rost și mi-e evident că l-a mai văzut. De asta sunt „bune” telefoanele cu net la școală. El nu are, pentru că netul la 9 ani este incontrolabil. Nu aș ști ce face, la ce se uită, ce i se va arăta de către alții. Dar nu toată lumea crede în chestiunile astea. Oricât aș supraveghea netul acasă, nu o mai pot face când pleacă de lângă noi. Iar chestiunea asta nu se mai poate rezolva individual. E nevoie de reguli la școală, de reguli pe care să le respecte întreaga lume.

Iar filmele horror sunt cea mai mică problemă. Cel mai rău lucru care se poate întâmpla după ele este să-ți ceară să doarmă cu tine sau să nu mai intre în camere fără lumină. În orice caz încheiem seara cu o concluzie clară care să unească lumea mea cu lumea lui: ”Anabelle e sigur sora lui Chucky. Că și pe ea a adus-o un puști care l-a avut și pe Chucky”. Zău dacă aveam idee.