Paralizarea unui oraș european vreme de două zile este un act terorist în sine. Dacă nu putem să ne trăim viața în liniștea și pacea cu care am fost obișnuiți, teroriștii și-au atins scopul. Moartea semenilor noștri în fiecare act terorist nu este un scop în sine pentru acești fanatici demenți. Scopul lor este să ne schimbe sistemul de valori, sistemul de viață și să ne calce în picioare. Scopul lor este schimbarea a tot ce este bun și firesc în viața noastră.

Un cunoscut îmi spunea deunăzi că tocmai revenise de la Bruxelles. ”Coada până la aeroport este de 13 kilometri. Metroul este închis. De ani de zile merg acolo și niciodată nu am văzut militari cu arma pe stradă ca acum. Mă bucur că m-am întors la București.”

Un altul mă oprește pe stradă, Omul vorbește mult și hotărât. ”Vă știu de la televizor. Îmi place cum combateți. Vă spun eu, că stau în Belgia. În Mollenbeck și alte trei patru cartiere nu ai cum să intri. Acolo sunt numai legi musulmane. Știi cum sunt ăștia? Chiar dacă ești prieten cu ei de ani buni, dacă l-ai supărat pe unul de al lor, îți ia capul. Imediat pe loc. Ăștia trebuie opriți toți la marginea Europei și trimiși înapoi acolo. Să spui asta la televizor. ”

Omul pleacă și se întoarce înapoi la mine. ”Nu ai cum să te înțelegi cu musulmanii. Ți-o spun eu.”

Frica, frica de Europa, frica de viața noastră normală și intoleranța extinsă la o întreagă religie este de fapt reușita acestor barbari. Ne-au adus în stare de război. Un război cu ei, dar și cu noi înșine. Iar acesta mi se pare mult mai grav.

La o zi după anularea meciului dintre Germania și Olanda, un prieten german îmi scria: ”Mi-e rușine de ce s-a întâmplat în seara asta la Hanovra. Mi-e rușine  că lașitatea oficialilor germani a oprit ceea ce ar fi trebuit să fie un simbol al solildarității, care acum devenit un simbol al înfrângerii. Asta este cea mai bună propagandă la care putea să spere ISIS.

Chiar și după atacul împotriva echipei Israelului, Jocurile Olimpice de la Munchen au continuat. Am crescut cu un moto: nicio concesie făcută fasciștilor. Iar când libertatea moare pas cu pas, fiecare dintre noi care cedează în fața teroriștilor pierde această luptă. Nu credeam ca așa ceva să fie posibil. ”

Împărtășesc acest punct de vedere. Dacă renunțăm la viața noastră, atunci ei pot spune că au câștigat. În același timp, știu că este necesar că Poliția și serviciile europene să-și facă treaba. Să și-o facă apăsat și astfel încât să se simtă. Și să le fie celorlalți frică. Iar dacă pentru asta trebuie să renunțăm temporar la o parte din drepturile noastre sunt de acord să o fac. Noi avem pârghiile necesare pentru a ne păstra lumea democratică. Dar acum suntem obligați pentru a găsi și unele care să o facă să rămână liberă. Acesta este de fapt războiul generației noastre.