Nu o să ascund c-am văzut o luminiță aseară. Există un dram de speranță în acest colț de Europă. Poate motivele nu sunt corecte, poate căderea referendumului nu are încă explicațiile clare, poate nu e vorba de un refuz al ideii cerute, poate nu e nimic european acolo. Dar e un semn că trebuie să muncești și că lumea nu poate fi dusă în toate direcțiile așa cum vrei tu. 

Cred că sunt câteva lucruri care se văd cu ochiul liber. Hai să le spunem pe nume. Ordinea nu este cea a importanței, ci a modului în care le-am adunat eu peste zi.

1. Referendumul pentru revizuirea Constituției este un eșec pentru PSD, BOR și PNL plus Traian Băsescu. Cele patru entități au chemat la vot masiv, s-au implicat, au dat banii și au pus organizarea la cale. Sunt convins c-au dat și ordine de mobilizare, doar că partidul/partidele nu aveau bucatele pe masă. Cum am spus de ceva vreme, e foarte greu să faci pușcărie pentru niște băieți care nu au treabă cu tine.

2. Fără furt masiv, dar cu o organizare care stimulează haosul și ciordeala, referendumul tocmai ne-a arătat puterea reală a marilor partide din România. Atât se poate în condițiile unei dezbateri ideologice și în care adversarul nu e precizat. Nici nu e o pomană, nici nu e ceva pe care să pui mâna. 

3. CpF și partidele trebuie să scoată din circulație o bună bucată de vreme orice poveste care are iz discriminatoriu și anti-european. Pur și simplu, acest cal nu poate fi călărit. Eșecul lor va trebui să-i însoțească multă vreme și să lase tema moartă. 

4.Dragnea pierde un uriaș vehicul cu care ar fi putut să facă valuri anti-europene. Pur și simplu nu mai are la îndemână o mișcare discriminatorie și pe care ar fi putut broda toate fanteziile împotriva Europei. Atunci ar fi fost cu adevărat periculos. Dacă reușea să închege o mișcare relevantă și cu adevărat anti-europeană.

5. Nu vorbesc foarte mult de CpF. Ei au pierit și pe mâna lor. Pe cei doi lideri nu-i cunosc nici vecinii de bloc, darămite o țară întreagă. Lipsa lor de carismă i-a omorât. În plus nu au generat acel sentiment care să-i aducă pe oameni alături. Dimpotrivă. Altfel, atenție, ei totuși au cel mai mare partid din România. Poate nu 4 milioane dar 3 milioane cred în ei. Oamenii aceștia trebuie ascultați, urmăriți, iar ideile lor discutate. Sunt o grupare semnificativă, bine închegată, societatea trebuie să stea de vorbă cu ei. 

6.E timpul să vorbim de credibilitate. PSD și Dragnea își vor face spațiu de fugă. O să aflăm o mie de motive pentru care eșecul nu este al lor. Dar este. Dragnea a vrut referendumul pe agendă acum, PSD a plătit pentru el. Liderii săi au stat la masă cu organizatorii. Ori ceea ce nu pricep ei, este că nu poți să le ceri oamenilor mare lucru dacă nu livrezi. Or tu ai livrat salarii la bugetari și atât. Poate aparatul tău s-a dus la votat, dar  cum poți să le ceri restului să facă asta?

7. Despre credibilitate și la BOR. Când zilnic iei și de pe viu și de pe mort, cum ai putea crede că o să miști o țară întraegă? Și cine ești să ameninți că le iei oamenilor chiar și ceea ce ține de ființa lor cea mai profundă: dreptul inalienabil la credință și apartenență? Cum să-ți permiți să nu împărtășești oameni pentru că nu cred ca tine? Nu e nicio rușine mai mare. 

8.Ar mai fi ceva. Ani buni românii au fost acuzați de nepăsare și poate așa e. Dar de unde vine această nepăsare? E un reflex la toxicitatea celor care alcătuiesc elita noastră politică. Azi ei s-au uitat la această ciudată alianță. Îi știu pe toți: Dragnea, Băsescu, BOR, primarii, președinții de Consilii județene, parlamentarii. Toți aceștia sunt cei care de obicei le mai iau câte ceva. Sau le dau o pomană în sictir. Când i-au văzut pe toți la un loc, chiar li s-a luat. 

9. Frauda a fost împiedicată și de linia subțire de rezistență a unei fragile societăți civile. Cei 12 mii de delegați ai USR au făcut front împotriva a ceea ce-ar fi putut fi o fraudă de proporții. Nu e vorba doar de ei, ci și de cei activi în spațiul public, mai puțini și deseori presați de o putere a cărei ticăloșie a atins cote uriașe. În România există acum un număr important de cetățeni activi, o masă critică care gândește european. Nu poți să-i mai ignori. 

10. Ar mai fi ceva. Democrația este asociativă, participativă și invită la cooperare. Nu e despre victoria majorităților și a numerelor, ci despre cum se poate trăi în comun. Despre atenția pe care o primesc cei mulți, dar și drepturile celor puțini.