Consemnați declarațiile ieșite din comun ale zilei de ieri. Și faptele sale nelalocul lor. În timp ce lumea aprindea lumânări la Colectiv, PSD aprindea cărbunii de grătar la Clubul Floreasca. Știrea spune că s-ar fi sărbătorit ziua lui Dragnea. Dragnea zice că ”m-am născut și eu o dată.” Și a dat-o și pe Gabi Petrea, că e și ziua lui. Și că, de fapt, tot PSD-ul s-ar întâlni în fiecare luni. Vă rog să-i căutați și lunea viitoare tot acolo. 

Dar cel mai bine a sintetizat-o Florin Iordache, un fel de kamikaze de serviciu: ”ce să faci, asta este viața.” Exact. Ce să-i faci când cineva vrea să nege evidența și să răstoarne bunul-simț? Dar să mergem mai departe. 

În aceeași zi, senatorul Șerban Nicolae a desființat o părticică din istoria României. „Rezistenţa anticomunistă din munți a slăbit capacitatea de apărare a României. Era mai degrabă îndreptată împotriva intereselor României”. O declarație pentru care Elisabeta Rizea, Gavrilă Ogoranu sau frații Arnăuțoiu se răsucesc în mormânt. Printre puținii români care s-au opus comunismului, ce avea să ne ocupe 50 de ani, au fost făcuți trădători. Au fost de fapt rescriși la ceea ce ni se spune în anii 50. Iar cei care au tras pe sfoară, au schingiuit și au omorât sute de oameni în România și-au recăpătat statutul de elită. 

Dar care să fie miza acestei răsturnări a evidenței? De ce așa o masivă rescriere a bunului-simț? De ce o nesocoteală a celor șapte ani de acasă și a fibrelor profunde care se așează într-o nație? Poate ar fi un motiv foarte simplu. Pentru ca să nu mai fie nimic de necontestat. Pentru ca nicio grozăvie să nu ni se mai pară grozăvie. Iată un exemplu. 

Ieri în comisia juridică din Senat s-a discutat o nouă formă a legii care stabilește alegerea Președintelui României, Unul dintre amendamente scria în felul următor:

”Nu pot candida persoanele care, la data depunerii candidaturii, au suferit condamnări penale definitive”.

Amendamentul a fost respins de coaliția de la putere. Asta înseamnă că oricine care a trecut prin pușcărie poate candida în alegeri și chiar le poate câștiga. Chiar și domnul Dragnea. Dar poate nu numai el. De ce nu cineva care a săvârșit un omor și care a fost reabilitat? De ce nu cineva care a furat milioane de euro de la stat, dar a fost reabilitat? De ce nu unul care a restituit proprietăți în folosul său al altuia?

Aceasta este una dintre contradicțiile flagrante ale bunului simț. O țară nu poate fi condusă de cineva care a fost condamnat. De aceea însuși bunul simț trebuie sfârâmat, redus, diminuat, pus în discuție. Pentru că nimic nu mai trebuie să rămânî piatră pe piatră, când vine vorba de putere. Nici chiar învățăturile care ne fac comunitate.