Dacă tot a intrat Moise în politică, câteva rânduri ca cititorii acestui blog să știe unde mă aflu în chestiune. Am ezitat să scriu până acum. Pare important, dar nu e chiar a game-changer, cum ar spune englezul. Moise era un jurnalist important până ieri, cu sute de mii de admiratori, azi este doar unul dintre sutele de politicieni de la care așteptăm să confirme în interesul nostru. Dar cum multă lume vorbește, iată ce se întâmplă. 

1. Nu ni se întâmplă lucruri nemaivăzute. E plină lumea de jurnaliști intrați în politică. Mi s-a întâmplat ieri să văd o listă cu zeci de cazuri din Canada, inclusiv cu membri ai guvernului. La fel și în America. Luați, de exemplu, cazul lui Al Gore care a ajuns până la Casa Albă. El a fost jurnalist de investigații și, ca urmare a anchetelor sale, doi oameni au ajuns la pușcărie. 

2. Jurnaliștilor le este ușor să treacă în politică. Sunt antrenați să înțeleagă sisteme administrative și politice, au capacitatea de a lucra cu ușor cu informații, știu să documenteze un subiect, au o capacitate de conexiuni mai mare decât în mod obișnuit. Dacă sunt înzestrați și cu un dar oratoric sau carismă, trecerea pare chiar ușoară. De multe ori, asistând din culise la luarea deciziiilor, ajung să creadă că pot face mai bine și mai repede decât personajele lor. Nu e o dramă, e doar firesc și omenește. Spre deosebire de jurnaliștii sportivi care cu greu s-ar descurca în iarbă, cei de pe politic chiar pot avea succes. 

3. Cosmin Prelipceanu m-a întrebat cine câștigă, cine pierde. De pierdut, pierde breasla. Orice voce mai puternică nevoită să plece sau care alege să plece slăbește o lume deja subțire. Golurile de tipul acesta se umplu greu. Mai ales că jurnaliști mai puțini vizibili aleg și ei să facă parte din sistem, dar la alte nivele: funcții în administrație sau politică despre care cred că au capacitatea de a le gestiona. De câștigat, câștigă clasa politică și poate societatea pentru că ajung acolo oameni cu o cultură organizațională care poate schimba ceva.

4. Nu vă luați de declarația din 2015 în care spune că-i detestă pe jurnaliștii intrați în politică. De atunci și până acum an viața fiecăruia s-a schimbat ceva, credințele au fost puse la încercare. E greu să ceri oricui să fie ca un pahar curat de apă. Schimbările de credință, declarațiile emoționale sunt azi o regulă. Lucrul care contează cu adevărat este dacă intrarea în politică este onestă, adică făcută pentru public. Și desigur, trebuie să recunoști că o faci și pentru tine. Este imposibil altfel. 

5. Ce nu este în regulă. Potrivit declarațiilor sale, Moise Guran a lucrat la programele electorale ale USR PLUS. Și asta când era ziarist. Și i-a avut invitați pe ambii lideri. Ba chiar a făcut o dezbatere electorală. Asta este greșit. Chiar dacă, așa cum susține, nu era plătit. Publicul ar fi trebuit să știe că el lucra cu unul dintre candidați. Sau că ideile sale erau preluate de către cei din USR PLUS. Cu acest balast pleacă în politică și se trece la pasivul său chiar înainte de a face ceva.

6. Dacă emisiunea sa a fost folosită ca să-și construiască o platformă politică, iar e greșit. Dar cum nu o să știm asta niciodată, el singur va trebui să-și dea răspunsul. Eu sper să aibă succes cu proiectele pe care ni le propune. Până la urmă, dacă-i reușesc, poate progresăm.

7. În fine, succesul este o chestiune complicată în politică. Sutele de mii de admiratori nu sunt îndeajuns în partid. Puterea se împarte altfel, iar testele sunt mult mai diverse. Îl vom cunoaște mai bine când va ajunge la putere.