Un prieten de-ai mei a călcat recent prin Polonia. Nu ați auzit probabil de Rzezsow și nici nu aveți de ce. E un oraș mic, de nici 200 de mii de locuitori, dar sediu al mai multor companii internaționale. Orașul arată impecabil și pe lângă asta are 49 de linii de autobuz, aeroport, e un nod feroviar important și e în preajma unei autostrăzi.

Rzezsow bucură de o dezvoltare explozivă în ultimii ani și imediat o să vă las să înțelegeți de ce și mai ales cum Polonia are așa un avans în fața noastră. Omul mi-a explicat și unde greșesc guvernele României și de trăim pe o falie așa de mare în ultimii ani.  

Datele pe PIB și pe veniturile generate de firme arată că orașele noastre cele mai dinamice au crescut în medie cu 9%-10% pe an. Singapore, în perioada sa de boom economic (de prin 1965 până prin 1980) a crescut cu aproximativ 7.2% pe an.

Cu toate că zonele urbane sunt motoarele economice ale României (zonele urbane funcționale ale Bucureștiului și a celor 40 reședințe de județ, generează 90% din veniturile firmelor din România!!!), nu există NICIUN program cu finanțare de la bugetul de stat pentru susținerea acestor zone urbane. Ministerul Dezvoltării Regionale, ce ar trebui să se implice mai intim în viața și performanța orașelor, alocă aproape întregul său buget de investiții pentru zone rurale și este, acum, mai degrabă o aripă a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Și nu trebuie să ne uităm prea departe în legătură cu ce trebuie făcut. Polonia, ce ne servește ca exemplu în mai multe domenii (cu excepția măsurilor luate de partidul acum la putere), a implementat politica europeană de Investiții Teritoriale Integrate (ITI) pentru zonele urbane funcționale ale capitalelor sale regionale – genul de abordare ce trebuia preluat și de România.

Instrumentul ITI a fost gândit exact pentru zone urbane funcționale. Și, ce a făcut Guvernul României în imensa sa înțelepciune – a aplicat instrumentul ITI pentru regiune Deltei Dunării, în condițiile în care banii disponibili sunt alocați în primul rând pentru infrastructură de dezvoltare (autostrăzi, drumuri expres, drumuri județene, porturi, aeroporturi) nu pentru investiții de mediu (adică, genul de investiții de care are nevoie Delta).

Ei bine, și cum arată un program ITI pentru zonele urbane funcționale din Polonia. E elocvent probabil exemplul acestui oraș din estul mai puțin dezvoltat al Poloniei – Rzeszow. Rzeszow este un oraș cu o populație de aproximativ 200,000 locuitorim capitală a regiunii Podkarpackie (Subcarpați) – regiune ce are un PIB pe cap de locuitor sub cel al regiunilor București-Ilfov, Vest, Centru, Sud-Est, și Nord-Vest.

Pentru zona urbană funcțională a Rzeszow-ului, guvernul regional a alocat 350 milioane Euro pe perioada 20014-2023 – atât din fonduri UE cât și din surse proprii. Se investește în infrastructură metropolitană (drumuri, poduri, căi ferate pentru navetism în cadrul zonei urbane), într-un sistem integrat de transport public metropolitan, în infrastructură de business pentru a atrage investitori, și în investiții urbane pentru a crește calitatea vieții.

Mai mult, orașul central primește numai 40% din alocarea totală, restul mergând către celelalte 12 localități componente ale zonei urbane funcționale. Vă spuneam că sunt 49 de linii de autobuz și tot ce înseamnă circulație în oraș este parte dintr-un sistem informatizat. 

Rzezsow este sediul unor companii precum Aerospace Industries, Valeant Pharmaceuticals, United Technologies Corporation, Sanofi-Avensis, Novartis International, Gerber Products Company. Lista completă este aici.  

De exact o asemenea abordare avem nevoie și noi – măcar în orașele importante. Clujul se îneacă în trafic și accidente rutiere pe ruta Cluj-Florești; Constanța este unul din cele mai importante noduri logistice ale țării dar nu are nici un parc industrial sau investitori privat major (deși are teren disponibil berechet); Ploieștiul primește zilnic aproximativ 70,000 navetiști (fără a număra fluxul de tranzit) dar nu are transport public metropolitan; Bucureștiul este unul din cele mai bogate orașe din Europa dar arată ca un oraș de lumea a 3-a (cu trafic mult, cu mașini parcate pe trotuar, cu spații publice neamenajate de pe vremea lui Ceașcă și cu clădiri scorojite ce stau să cadă pe tine).

Cum ar veni, România care produce cel mai mult primește cel mai puțin înapoi. Și nu pare să se schimbe această direcție cât orașele mari par să iasă din schemele de gândire politică. Doar că lumea urbană românească a devenit atât de puternică, încât dacă nu va primi înapoi o să explodeze la un moment dat. Dar mai grav de atât este că această creștere va fi frânată.