Dan Sultănescu, consilierul politic al premierului a sărit rapid în apărarea lansării pe stadion. Să fi fost oare propunerea sa? Nu știu, e mai puțin important. Iată aici lansarea celei de a doua campanii lui Obama. Nu e chiar un stadion. Este mai curând o sală de sport.

Dar nu asta este esența. Oamenii premierului au uitat că aici este o țară traumatizată de mitinguri pe stadioane. Noi am fost duși cu forța pe stadion să desenăm arcuri pe cer pentru mai marii zilei. Nu știu dacă americanii sunt plătiți sau nu pentru acțiunile astea, dar pot să constat că la ei există un simț al proporțiilor. Adică, țară bogată, stadioane mici, țară săracă stadioane mari. Și nici măcar asta nu este important. Reveniți un pic la selecția CBS din discursul lui Obama.

Așadar, ce am ratat?

Obama vorbește despre economie, despre clasa mijlocie, despre salarii, despre corectitudine pe piața muncii, despre corporații, taxe, avorturi. Și în sfârșit despre speranță, schimbare și oameni obișnuiți. Și apoi dă și cu adeversarul de pământ.

Iar noi cu atâta stadion, am ratat însuși discursul. Domnul Ponta a vorbit mult despre adversarul său, care nici nu mai candidează. Ca și cum l-ar pregăti să fie liderul opoziției în viitor. Și-a raporat toate acțiunile la Băsescu. A vorbit despre unitate, în antiteză cu dezbinarea lui Băsescu. A vorbit despre reîntoarcearea la sentimentul național. Ceea ce iarăși nu e rău. Nația asta a încetat să se mai simtă ca o nație, nu-și mai găsește cursul și nici proiectele de viitor. Așa că poate nu e rău să ne propună cineva ca în primul rând să nu ne mai înjurăm între noi.

Altminteri, nimic despre taxe, oameni, drumuri, poduri, fabrici, copii și sănătate. Unde merge România cu Victor Ponta, care este viitorul și macheta ei? Ce viziune are de fapt despre România? Despre asta mi-ar fi plăcut să aud mai mult. Și am ratat.