Cred că multă lume privește povestea cu Alexandru Cumpănașu și contul său de TikTok într-o cheie greșită. Iată cum văd eu lucrurile și unde cred că este nevoie de câteva corecturi.
Cumpănașu nu este singurul pericol de pe internet. Ba, aș spune că în comparație cu altele, este unul chiar mic. E plin acolo de impostori, troli, farsori, oameni care vor să facă rău. E plin de sex, pedofilie, prostituție, droguri sau idei radicale. Sunt sute de site-uri care promovează aceste zone, iar copiii noștri sunt primii expuși.
Majoritatea dintre noi nu știu cu adevărat ce se găsește în telefonului copilului. Ce feed-uri urmărește, ce rețele sociale accesează, ce linkuri și cunoștințe îi vin pe Whatsapp. Cumpănașu e o bubă mai umflată care a ajuns și în bula noastră. Spun mai umflată pentru că este de notorietate că TikTok umblă la scorurile sale de influență și că le trage în sus. Adică există suspiciuni masive că cifrele prezentate nu sunt reale.
Ce e de făcut
În primul rând este responsabilitatea noastră, a părinților, să știm ce face copilul pe internet. Câte ore stă, pe ce site-uri, cu cine comunică.
Eu folosesc screen time pentru telefonul copilului. Este aplicația Apple care limitează accesul în lume și ca timp și ca site-uri. Bitdifender mai face asta, dar sunt și alte aplicații. E dureros la început, dar dă rezultate.
În al doilea rând, cred că avem nevoie ca la școală să studiem clar și precis acest lucru. Copiii au nevoie să înțeleagă care sunt pericolele pe internet și unde. Au nevoie să învețe de ce să se ferească, de la fake news și până la hărțuire de orice natură. Aceste lucruri sunt periculoase, dar încă nu avem răspuns la ele. Asta e o prioritate.
Constat cu bucurie că societatea are deja anticorpii necesari ca să prindă și să oprească personajele periculoase. După cazul Colo, avem acum cazul Cumpănașu. Există oameni și organizații care au observat și care au reușit să ducă la presiune și la masă critică. Astfel, statul investighează, iar dacă Cumpănașu face ceva ilegal, va fi oprit de o instanță.
În ce-l privește, am urmărit câteva dintre producțiile sale video. Unele sunt la limita legii și nasc întrebări. Altele grețoase și cu semne de întrebare privind sănătatea sa. Ca părinte, aș avea grijă să nu fie copilul în preajma lui. Este bine că o instituție investighează ce se întâmplă acolo. Restul e la noi.
Iată și câteva resurse bune
Pornind de la postarea de mai jos, puteți urmări acest cont de Twitter care dă sfaturi utile despre relația copiilor cu internetul.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Ceea ce speri sa obții, prin impunerea acestor restricții copilului tău, s-ar putea sa-ti ofere doar o falsa senzație de control si liniste.
Eu sunt dintre cei care “au crescut” cu tastatura in brate de prin 1991, de cand aveam 8 ani.
De la Windows ‘95 încoace am avut mereu acces la internet si iti pot spune ca educația “pământeană”, oferită in familie, nu mi-a permis sa ma rătăcesc prin cotloanele întunecate ale Internetului. Si in urma cu 24-25 de ani erau deja o căruța de nemernicii publicate pe internet. Am avut acces nestingherit inca de cand aveam doar 12-13 ani, iar ai mei credeau ca învăț doar programare. Am facut si acest lucru, dar si multe alte tâmpenii. Din fericire, viața mi-a fost încărcată cu multe activități, încât n-am avut cum sa naufragiez.
Așadar, acum, având copil la rândul meu, incerc sa aplic aceleași metode pe care le-au aplicat ai mei (mai ales ca eu am fost direct implicat in evoluția tehnologică din IT-ul ultimilor 29 de ani, inteleg perfect mizeria din spate). Incerc să-mi includ copilul in cat mai multe activități in familie si să-l feresc de “marketingul modern”.
Apropo, daca-i citești biografia lui Jobs (aceea oficială, scrisă de Walter Isaacson), vezi la un moment dat ca la lansarea iPad-ului, la Jobs in casa dispozitivul nu exista. Acest amănunt ar trebui să-ți dea de gandit.