Când vine vorba de statul român, mereu ai impresia c-ai tras un loz necâștigător, că mergi doar în gaură sau că tragi cu el numai la pierdere. Nu vreau să ratez momentul aproape singular în care vezi că și ai noștri au putut face o treabă bună. Este vorba de câștigarea la Curtea de arbitraj de la Paris a litigiului cu compania ENEL, care aduce în buzunarul statului 401 milioane euro. Bani meritați la centimă, niciuna în plus sau în minus.

Înainte, însă, o privirea de ansamblu. ENEL este cea mai mare companie italiană de furnizare și producție a energie electrice. În România a cumpărat Electrica Muntenia cu 820 de milioane de euro. Asta înseamnă furnizarea energiei electrice în București. De asemenea, deține distribuția și în Banat și Dobrogea. 

Conform contractului din 2007, la cei 67 % din companie, ENEL trebuia să adauge încă 13 procente cinci ani mai târziu pe baza unei formule de calcul. De ce așa? Statul și-a făcut un calcul corect că, după ce compania va deveni privată și recondiționată tehnologic, va putea lua mai mulți bani.

Doar că italienii nu au vrut să plătească. Au contestat formula de plată, au declarat-o vagă, au întors-o și amânat-o constant. Așa se face că la doi ani de la împlinirea termenului încă nu scoseseră un ban din buzunar. Au comandat un studiu de la banca HSBC care a arătat că au de plătit doar jumătate de sumă, au făcut presiuni prin guvernul Renzi, au uzitat toate canalele posibile ca România să nu primească banii.

După toată frăsuiala și în ciuda presiunilor, ministrul de la acea dată, Răzvan Nicolescu, i-a trimis în judecată la Paris. ENEL aștepta varianta asta pentru că mai câștigase procese contra României. Trei ani mai târziu, partea română a primit dreptate, iar statul va primi 401 milioane de euro pentru 13 procente din companie. Adică va primi aproape jumătate din banii pe care ENEL i-a plătit pe două treimi din companie. Și de patru ori mai mult decât a plătit ENEL pe subsidiarele din Dobrogea și Banat.

La câte țepe am luat până acum în materia asta, îmi dau seama că s-ar putea ca toate situațiile astea să țină de cât de competent și hotărât este omul care ia deciziile. În cazul acesta e vorba de Nicolescu unul din tehnocrații din guvernul Ponta. El a fost unul dintre directorii PETROM și câțiva ani buni reprezentantul României în Agenției Europene de Reglementare in Energie, forul care reglementează piața unică europeană.

Altfel, în general, rămâne cum am stabilit.  Statul român consideră că ENEL nu și-a îndeplinit obligațiile după privatizare. Știți povestea. Ar fi avut de făcut investiții uriașe din banii proprii în sistemul de rețele și de distribuție. România a cerut despăgubiri de 1.3 miliarde de euro. Dar toate cele 17 revendicări au fost respinse. Culmea, două dintre ele erau prescrise, căci nimeni nu s-a îngrijit să ceară drepturile la timp. Bonus la afacerea asta în care s-au pierdut și banii și investițiile este că plătim și cheltuielile de judecată. Iar noi facturi ceva mai mari.