Vineri am avut o lungă întâlnire cu șeful ANAF, Gelu Diaconu, și consilierii săi, laolaltă cu câțiva bloggeri importanți din România. Oamenii au vrut să ne prezinte și punctul lor de vedere despre ce au făcut în ultima vreme, căci imaginea din online nu-i prea ajută. Mă refer la principalele reproșuri legate de campania pentru bonuri fiscale, impozitarea bacșișului sau colectarea prejudiciilor rezultate din infracțiunile de corupție. E important să vezi ce gândește și cealaltă parte. Mai ales că și ei știu că pleacă cu o imaginea de ”cea mai coruptă și birocratică instituție.” Așadar, cum arată imaginea de dincolo?

1. Mai bine de jumătate din încasările pe care ANAF le face pentru buget, aproximativ 60 la sută se fac în zona București-Ilfov. Asta este o chestiune îngrozitoare pentru România, care arată o debalansare dramatică a țării. De aici o grămadă de consecințe care țin de civilizație, cultură, școală. Asta înseamnă că e foarte posibil ca noi să trăim aici într-o bulă din care să nu vedem clar restul României. ANAF lucrează în București cu cel mai mic personal, raportat la restul țării. De asta, la București avem și 70 la sută din evaziunea din România.

2. ANAF cheltuiește 11 mii de lei la un milion adunat. Cei de acolo cred că e cea mai bună investiție pe care o poate face statul român. ”Pe care o poate face” e termenul corect pentru că ANAF se plânge că nu are nici oameni, nici spații destule cu care să-și facă treaba.

3, Contribuțiile persoanelor fizice reprezintă cam 1,7 la sută din ce strânge ANAF. De asta nu se concentrează resurse mari la acest nivel, deși impactul public de imagine ar fi mai mare. Știu că nouă ne-ar plăcea să fie verificați toți șmecherii cu mașini și iahturi, dar aparent nu e rentabil. Există însă un control prin sondaj care a fost făcut pe câteva sute de persoane. Lista o să fie mărită și vizează și conturi din străinătate. Nu o să știm rezultatele sale din cauza secretului fiscal, ceea ce mie mi se pare greșit. Lumea vrea să vadă că inechitatea e trasă la răspundere.

4. ANAF insistă pe acțiunile de imagine, cu uniforme și girofaruri, pentru că vor să trezească un sentiment de teamă sau hai să-i zic respect față de instituție și plata taxelor. Puteți să-i înjurați până vă plictisiți, nu o să renunțe. Chiar dacă o să mai existe și victime colaterale, deși asta mie mi se pare greșit. Apropo, se pare că acțiunile în cârciumi au fost făcute pe baza unei analize rezultate din date anterioare. Cum știți voi niște pub-uri din Regie care nu au dat niciodată bonuri, așa le știe și ANAF-ul.

5. 90 la sută dintre cei care au ajuns în faza a treia de înscriere la plata TVA, în noul sistem de înregistrare,  au renunțat.  Noua procedură de înscriere  presupune, în faza a treia de verificare, un control de la Anti-fraudă. Asta spune mult despre rambursarea TVA.

6. Gelu Diaconu neagă că SRI a detașat 140 de oameni în ANAF, cum am spus eu la emisiune. L-am întrebat pe Victor Ponta acest lucru, el nu confirmă, nici nu infirmă. Domnul Diaconu spune că există un număr mai mic într-un singur departament, cel de analiză.

7. ANAF nu se concentrează pe recuperarea prejudiciilor din corupție pentru că sumele sunt prea mici în ansamblul general. Sechestrele aplicate ar fi undeva în jur de 300 de milioane de euro. Problema de imagine este însă mult mai complicată și dă impresia că niște oameni vinovați scapă nepedepsiți.

8. Impozitarea bacșișului a căzut pentru o perioadă lungă de timp.

9. Și, da, vom plăti din nou CAS pe drepturile de autor de la 1 ianuarie 2016. Plata se face în limita a 5 salarii medii, adică în jur de 8000 de lei. Asta înseamnă majoritatea jurnaliștilor din țara asta, chiar dacă au și carte de muncă. Deci presei i s-a cam pus cruce în România. Și or să mai fie și alte bresle lovite.

O să mă întorc la fiecare dintre ele pe măsură ce o să întâlnesc fapte relevante, mai ales că fiecare punct merită discuții mai serioase.