“Auzi, dumneata să fii ăla; să lucrezi cu miere, nu ţi-ai da cu ea pe la gură?” şi face gestul cu batista de hârtie pe la nas. “Aşa ţi-ai da. Aşa şi el. Dacă a stat cu mâna în miere… Nu? Uite, a asfaltat străzi, a făcut poduri. A făcut destule!”. Cetățeanul vorbește în Gândul. Și subiectul e primul primar care face arest la domiciliu.

Mai este un fragment interesant. “Un om excepţional. N-a făcut nimic. Cine ştie ce hârtii s-au încurcat. Om de nota zece. Îl plâng, mă înţelegeţi?! Îl plâng. E nevinovat”.

S-ar spune că Traian Băsescu avea dreptate, când vorbea de o toleranță mare la corupție.

Primăria din Craiova  aproape a intrat în grevă când l-au luat pe Solomon, la Râmnicu Vâlcea primarul a revenit cu aplauze, Nicolescu la Argeș a fost petrecut în pribegia politică tot cu aplauze.

Nu aș confunda asta cu o admirație față de corupție ci în general față de putere. Boierul este cel care le-a dat o funcție lucrativă. E cel care s-a îngrijit de ei. Și care odată plecat le strică și apele. Că până se organizează noile canale de luat trece un timp. E ca un mic stat fanariot suprapus peste o populație captivă.

La rându-le, oamenii cred sincer că primarul face drumurile,podurile sau aduce apa. O să vedeți în articolul din Gândul că oamenii îl compară pe primar cu ăia dinainte care au fost lemn. Așadar poți să furi un pic, dacă lași ceva în urma ta.

Cum spargi modalitatea asta păguboasă de gândire? Unii scriu tratate pe tema asta. Dar eu cred că e vorba de școală. Cu cât îi școlești mai mult, oamenii își vor da seama cum funcționează lucrurile. Cu condiția să ai o școală onestă.