În general, Vladimir se repede în casă ca o furtună. Își leapădă hainele pe unde apucă. Chiar acum, când scriu, a ales unul din fotoliile din sufragerie. Claie peste grămadă, geaca, o bluză de trening și o căciulă de iarnă. Sper că a apucat să se descalțe. Cronometrat, i-a luat 317 secunde să se arunce în tabletă. 317 secunde doar pentru că îl mai întreb eu între timp ce a mai făcut la mate și română, altminteri…

Apoi, la luptă, la război, cu cele 43 de jocuri pe care le are pe tabletă. Nu mult, cateva minute, până e gata masa, apoi trece la teme. Jocurile le-a numărat de curând. Unele dintre ele le-am cumpărat chiar pentru că Vladimir își alocă zilnic timp să vadă ce e nou în appstore. Parolele nu le știe, așa că trebuie să mă roage pe mine să le dau jos.

Nu mă întrebați de ce fac asta, că răspunsul e evident pentru toți cei care au copii în generația asta.

Nu poți să rupi copilul de la ceea ce e actual și nici nu ai cum să îl ții departe de lucruri la care colegii săi au acces, pentru că nu ar mai avea limbaj comun. Secretul e să faci totul cu măsură. Apoi, recunosc, cu tableta e mai simplu. [citat]Dacă mergi la restaurant, te asiguri că juniorul nu îi deranjează prea mult pe cei mari, iar Vladimir e un tsunami logoreic. Dacă nu mănâncă, îi bagi tableta în față și printre picături va mânca ceva. Dacă vrei să dormi o oră în plus, ești sigur că va face liniște.[/citat] În plus, e folosită și ca premiu, dar și ca pedeapsă. Iar Vladimir i-a descoperit mai multe feature-uri pe care eu nu le știam. Probabil că tot ce-am spus aici e împotriva tuturor manualelor de creștere a copiilor, iar unii dintre voi mă vor judeca.

Am văzut totuși că nu sunt singur. În vacanța de la munte, toți copii din pensiune erau cu o tabletă în mână. Cum a spus odată cineva pe FB, generația cu cheia la gât a născut generația cu tableta în mână.

Recent, Le Figaro publica un material despre pericolul reprezentat de tabletele speciale pentru copii. Aparent nu se mai dezvoltă în creier legăturile neuronale așa cum ar trebui sau, de fapt, cum le știm noi.  [citat]Copiii devin mai agitați, își pierd răbdarea, nu se pot concentra. Lucruri pe care în mod normal, ar trebui să le facă creierul lor, acum le face tableta. Dar nu o să vă dau eu lecții aici, puteți citi singuri. Și sunt sigur că o să mai găsiți zece studii.[/citat]

Eu o să vă încurajez, în ciuda experților. Copiii noștri se pregătesc pentru o altă lume. Prietenilor mei din China, profesorii de la școala internațională  le-au cerut să-și trimită copilul la școală cu calculatorul. Scrisul de mână nu mai e încurajat. Apropo, voi când și cât ați scris ultima oară de mână? Lumea noastră e legată etern de mașini. Iar copiii noștri deja știu asta. Cel mai ușor acum în grupurile lor se socializează cu tableta. Acolo unde există o tabletă într-o cameră, toți se vor aduna în jurul ei, vor face schimb de informații de jocuri și de experiențe electronice.

Recent, Vladimir m-a întrebat dacă în anul 2105 o să mai fie în viață. E născut în 2006. I-am spus că la modul în care progresează medicina e foarte probabil că da. M-a întrebat apoi, dacă atunci vor fi mașini zburătoare. Recunosc că și eu mă întrebam același lucru când așteptam anul 2000. Foarte probabil că visul lui e mai realizabil.

[citat]Așa că mă gândesc că poveștile pe care le auzim noi în cântecul lui Chirilă, cu gașca de la bloc, sunt de fapt nostalgiile noastre. Și că nu pot să-i sugerez lui Vladimir să trăiască așa cum am făcut eu în copilărie. Sau că la noi în copilărie era mai mișto decât la ei.[/citat]

Doar aveți grijă să fie fericiți și nu-i încărcați cu prea multe griji. Tableta e doar un instrument. Poate să se joace cu ea, câtă vreme nu face doar asta. Aveți grijă să facă sport. Dacă nu se mai poate pe lângă bloc, îi vom duce la sală la fotbal, baschet, înot și/sau tenis. Nu trebuie să ne facem gânduri că le va lipsi contactul uman. Suntem programați de mici de un calculator mult mai puternic să ne căutăm semenii și să trăim cu ei. La întoarcerea din concediu în care a avut tabletă, schi și tot ce și-ar fi putut dori un copil, Vladimir ne-a spus că ar fi fost perfect dacă în jurul său ar fi fost mai mulți copii. Doar ca să-și împartă bucuriile.