Am cunoscut recent un inginer auto german. Un tip foarte mișto, plin de povești cu care am făcut politică și am depănat povești o seară întreagă. Omul a lucrat la mai mulți producători de mașini din Germania și e un vârf în profesia sa. La un moment dat a lucrat și pentru Hyundai. Coreenii își făcuseră un centru de dezvoltare în Germania la care au atras 65 de ingineri germani buni de tot. Oamenii au venit inclusiv de la Porsche sau de la Formula 1, semn că s-a dorit să fie super-treabă.

Cum s-au înțeles cele două culturi ale unor nații renumite că muncesc de le sar capacele?

Primul lucru de neînțeles pentru germani a fost programul. Coreenii aveau pretenția să-i țină la muncă ore întregi peste program. Nu exista ideea de dead-line în sensul că omul care a primit o sarcină poate aprecia de unul singur cam cât timp să aloce acesteia. Nu, trebuia să stai la muncă până când încheia șeful coreean. ”Nu exista ideea că suntem oameni responsabili care știm ce avem de făcut și că o să ne prezentăm cu lucrul terminat atunci când trebuia.

Dispozițiile date nu pot fi discutate sau întoarse sau măcar analizate. Ele sunt sfinte. ”Pur și simplu oamenii sunt educați să nu pună și să nu primească întrebări despre un lucru stabilit”. În mijlocul ședințelor sau video-conferințelor care trebuiau să stabilească o anumită direcție, managerii coreeni schimbau brusc limba de discuție în coreeană, chiar atunci când o decizie trebuia luată. Asta a nemulțumit profund partea germană a afacerii.

Omul nostru a făcut și câteva vizite la fabrica din Coreea. Prima observație e că aceasta este scoasă mult în afara orașului pentru a descuraja orice tentativă de plecarea de la muncă. Zeci de autobuze asigură transportul dimineața începând de la 5.30 către fabrică. Muncitorii și inginerii toți la fel cu jachete și șepci albastre. Odată ajunși acolo, picotesc până la începerea programului de gimnastică, program executat pe baza instrucțiunilor de la tv. După sport, urmează masa la cantină, supă de pește și ceaiuri. Și ” foarte important, spălatul pe dinți”. Apoi fumează mult și beau cafele. Când sună soneria în jur de opt, toată lumea se apucă de muncă. Inginerii se adună în cerc în jurul superiorilor și primesc instrucțiuni.  ”După care se prefac că muncesc până la 12”. Acest se prefac sună chiar dureros de la un german.

La 12 se oprește curentul în toate birourile și toată lumea merge la masă. Nu ai nevoie de veselă și tacâmuri. Tăvile sunt făcute special că se poate pune totul în ele și de mâncat se mănâncă cu bețe.  Fiecare masă se încheie cu ceai, cafea sau alte băuturi calde servite în recipiente de tablă. La ieșirea din clădire recipientele se aruncă într-un uriaș vas, iar zgomotul făcut de mii de căni se aude în depărtare. Masa se încheie cu spălatul pe dinți și dacă mai rămâne ceva timp cu o picoteală. Apoi ”se prefac din nou că muncesc”

La 5 lumina se închide din nou și toată lumea merge a treia oară la masă. Același ritual încheiat cu,  ați ghicit, spălatul pe dinți. Munca va continua până în jur de opt seara. La un moment dat europenii au vrut să o șteargă pe principiul ” că nici dracu’ nu a re nevoie să stea până la opt”. Au avut surpriza să vadă că omologul lor coreean a făcut toate eforturile să-i ducă el personal în oraș, semn că nici lor nu prea le arde să stea toată ziua acolo.

Sistemul acesta i-a îndepărtat în câțiva ani pe toți inginerii seniori din centrul german al companiei. Deși au creat o mașină chiar bună și bine vândută, europenii nu și-au pus pielea la bătaie pentru un sistem care nu încurajează valoarea individuală și creativitatea. Și asta o spun oamenii care au reputația că muncesc cel mai mult și mai bine în Europa. Deși, chiar și ei recunosc că sistemul ăsta aduce coreenilor o competivitate greu de egalat. Șocul cultural este însă profund. Tare aș fi curios cum ne evaluează pe noi germanii.

sursa foto: ziare.com