Am petrecut week-endul trecut la Varna, alături de colegii mei. M-am așteptat la o stațiune pustie la sfârșitul toamnei și la un hotel care să ne  primească cu mare bucurie ca unici clienți în această perioadă. Doar că nu e așa.

Am nimerit într-un loc viu, plin de turiști israelieni, cu o grămadă de lume, chiar aglomerat pe alocuri. Cel puțin zona centrală din Nisipurile de Aur părea foarte activă pentru această perioadă a anului. Asta ținea deschise și câteva mici afaceri din zonă. Mare parte din acești oameni erau veniți, evident, pentru cazinouri, dar cu siguranță erau atenți și la ce se întâmplă în jur. E un model de afacere pe care îl încearcă și România. Am stat să mă gândesc, dacă aș fi israelian, ce-aș alege între România și Bulgaria, care bănuiesc că au prețuri similare. Și am văzut cam așa.

Autostrada nu prea-i interesează. A lor e mai proastă decât a noastră și se  circulă cam în aceaeși notă: țară mică, drumuri lungi. Taluzuri neîngrijite, zone neașezate, destulă nepăsare ca și la noi. Dar asta nu e o problemă pentru străini pentru că vin cu avionul.

Hotelul era de 5 stele, dar le-aș spune bulgărești. Curat, cu tot ce trebuie, cu angajați la locul lor și care sar în ajutor, poate un pic prea auster pentru cele cinci stele. În stelele astea nu intrau însă și ceaiul și cafelele din cameră. Asta chiar nu am mai întâlnit pe nicăieri.

Mâncarea era relativ bună, variată, chiar și în sistemul all-inclusive, nu prea aveai cum să pleci supărat. Restaurantul arată bine și făcea cu brio față chiar dacă era plin. Am băut însă cel mai prost vin cu putință din ultimii ani. Nu vă pot spune decât că era o marcă locală, dar dacă au vrut să-mi spună să nu beau niciodată vinuri bulgărești au reușit. Bonus: niciodată nu o să primești o cafea bună aici. Doar șampania din cazinou era mai răsărită.

Stațiunea în sine mi-a plăcut. Mai legată, mai ordonată, mai îngrijită decât ce se poate vedea la noi. Nu există căzături de hoteluri, nu era un șantier nesfârșit. Chiar și locurile închise erau puse la punct. Nu am avut nicio secundă senzația aia că e lăsată de izbeliște sau că cineva vrea să-ți dea o țeapă. Cred că vara este însă aceeași aglomerație nebună de la noi, cu aceleași servicii balcanice de tonete. Erau întinse tonetele astea de mâncare, băutură și suveniruri peste tot și nu erau neapărat cele mai fățoase. Dimpotrivă, făcute așa a la minima rezistență și pe ieftineală.

Balcanii au ieșit cu totul la iveală într-o țeavă colectoare de apă care se vărsa direct pe o plajă. Cred că erau captate izvoarele de pe un deal, dar nu mi-e clar ce altceva venea pe țeava aia. Oricum, era în plin centru și-ți venea să ocolești toată zona.

Apropo de plajă, arăta impecabil. E adevărat, nefiind turiști, este probabil să se fi făcut curățenie la începutul toamnei și să fi rămas așa. În orice caz, am văzut un singur muc de țigară. Produsele locale erau bine semnalizate chiar și în supermarket. Inevitabil dădeai de trandafiri și toate experiențele sale: parfum, creme, dulcețuri. Chiar știau să-și vândă marfa.

În fine, taximetriștii sunt băgați peste tot, nu par a avea stații sau reguli după care să funcționeze în stațiune. Și, evident, cu cât mai șmecheră mașina, cu atât mai des poți parca în fața hotelului pe zona interzisă. Ca și în România, dreptul de șmecher se simte foarte bine.

Una peste alta, o experiență bună. Balcanii se simt pe ici pe acolo, însă e  mai curat și mai așezat ca la noi. Hotelurile, așa cum le-am văzut sunt în regulă, deși răzbate ieftinul din ele. E o experiență de patru-cinci stele, dar una cu specific mai local. Dar la prețul de 70 de euro pe noapte, cât e acum, e o experiență dezirabilă. Iar cine le are și pe astea cu cazinourile cred o să se simtă bine. 

V-am lăsat câteva fotografii și cu echipa de dimineață. După râsete o să vă dați seama c-a fost de bine.