Marți, președintele Trump a stat de vorbă telefonic cu șeful Boeing. Telefonul lui Denis Muilenburg către Donald Trump nu e o surpriză. El ceruse să vorbească de luni cu președintele intuind năpasta care vine peste compania sa. Muilenberg are acces direct la Trump și niciunul dintre cei doi nu se sfiește să o spună. Vorbesc des la telefon și sunt mândri de asta.
Compania este un model pentru economia americană. A avut venituri de aproape 100 de miliarde în anul trecut, merge bine la Bursă și este un simbol al Americii. Relațiile și capacitatea sa de referință nu țin doar de America, ci de întreg globul. După accidentul din Etiopia, Boeing și autoritățiile americane au rămas, însă, singure în fața valului de critici.
În ciuda telefonului către Trump, Autoritatea americană care controlează zborurile a primit ordin să țină la sol aparatele Boeing 737 Max 8. Tehnic, avionul nu mai zboară nicăieri pe Planetă. De ce, însă, lucrurile s-au mișcat atât de greu în America? Și care sunt elementele esențiale în această decizie politică?
V-ar mira să aflați că ele țin mai curând de administrație și politică decât de tehnică? Sau mai curând de modul în care politica și administrația pot ascunde adevărul.
În ultimele ore au apărut mai multe rapoarte ale piloților către FAA, care spun că avionul are o problemă la decolare din cauza sistemului care corectează viteza. Cinci piloți americani au raportat sub anonimat, conform procedurii, această situație. În cel puțin două cazuri, în carlingă s-au aprins semnalele de avarie care arătau că avionul este în picaj. Piloții americani au trecut de această situație prin dezactivarea pilotului automat și trecerea avionului în modul manual. Descrierile lor sunt, însă, îngrozitoare.
Într-un raport din noiembrie 2018, la scurtă vreme după ce căzuse avionul din Indonezia, în Statele Unite, un pilot a raportat FAA c-a avut o problemă la decolare. A conectat pilotul automat, acesta iar acesta a început să-l împingă în jos. A putut trece de moment dezactivând pilotul automat. Incidentul s-a petrecut la 2-3 secunde de la decolare, ”iar nasul avionului s-a îndreptat în jos de o manieră care a pornit sistemele de alarmă.”
Pilotul a scris în raportul către FAA că piloții discutaseră despre această posibilitate ca urmare a accidentului din Indonezia. Acolo avionul a avut mai multe coborâri bruște în timp ce piloții se luptau cu comenzile. Înregistrarea din cutia neagră a avionului indonezian arată că în cabină erau pornite sistemele de urgență care au funcționat și în cazul sistemului din America.
Plângerile principale ale piloților țin însă de modul în care Boeing a tratat această chestiune. Compania nu s-a interesat dacă toți piloții știu de problemele avionului, dacă au fost instruiți și dacă au învățat procedurile. Pe 7 noiembrie 2018, autoritatea americană a trimis o circulară care să le atragă atenția piloților asupra problemei. Acuzația este însă că de fapt nu s-a adresat companiei pentru a rezolva problema. În acel moment în manualul avionului nu erau trecute noile date și proceduri.
”Mi se pare de necrezut că producătorul, autoritatea și liniile aeriene au pus piloții să conducă un avion fără pregătire adecvată, fără să le dea documentația potrivită care să-i ajute să înțeleagă sistemele foarte complexe de pe acest avion și care sunt diferite de sistemele anterioare. Faptul că avionul necesită o judecată foarte complexă în anumite situații este un steag roșu. Știm acum că sistemele dau eroare, dar nu știm care sisteme, nu știm ce erori dau și cum cedează.” Pilotul a adăugat: ”Ce altceva nu mai știu despre acest avion? Manualul de zbor este inadecvat și criminal de insuficient. Toate companiile ar trebui să insiste ca Boeing să includă toate sistemele avionului în manual. ”
Într-un alt raport, dar din octombrie 2018, un pilot se întreba dacă problema pe care a experimentat-o a mai fost trăită de un alt echipaj. Problema era cea deja cunoscută și descrisă mai sus. Pilotul spune că echipajul era nou pe acest avion ”și nu știm dacă suntem noi de vină sau aparatul.”
Așadar, în preajma accidentului din Indonezia, problemele erau deja cunoscute, raportate și înregistrate în sistemul administrativ american. FAA a trimis o circulară care să le atragă atenția piloților asupra lor. L-am ascultat ieri la CNN pe directorul adjunct al Ethiopian Airline care spune că piloții au fost instruiți după accidentul din Indonezia. Dacă te uiți la ce spun piloții americani, chestiunea este mai complexă.
Și încă ceva. NYT scria ieri despre o modificare pe care administrația americană a făcut-o în 2005, din rațiuni financiare. Autorizarea noilor aparate nu mai este făcută de angajați ai statului. Activitate a fost externalizată, iar experții pot lucra chiar în cadrul companiilor aviatice. Tehnic, în unele situații, companiile își autorizează propriile avioane. O audiere senatorială, după un alt incident cu Boeing Dreamliner, a născut întrebarea dacă FAA este preocupată într-adevăr de siguranță. Economia făcută la data respectivă eera de 25 miliard e de dolari. Nu cumva s-au făcut însă compromisuri?
Înapoi în biroul lui Trump. Președintele l-a numit pe președintele Boeing prietenul său de mai multe ori. Muilenberg este singurul din consiliul marilor magnați, înființat de Trump, care nu l-a criticat vreodată. Adjunctul său a ajuns numărul doi la Pentagon și apoi după plecarea ministrului Mattis, i-a luat locul acestuia. Boeing este înfipt bine în administrația americană de ceva vreme. Și nu numai de acum. Influența și valoarea sa sunt uriașe.
Întrebarea care se pune acum este dacă nu cumva sistemul administrativ s-a îndoit în fața companiilor. Când Dreamliner a fos pus la sol în 2013 din cauza două incendii, FAA s-a grăbit cu recertificarea avionului, chiar înainte ca problema să fie elucidată complet. Lumea se teme că acum lucrurile sunt și mai grave. Și că FAA a lăsat să zboare un aparat despre ale cărui probleme știa exact. Iar restul planetei s-a luat după ei.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Cumva paradigma cun industria aviatica perfect sincronizata si pusa la punct se cam estompeaza 🙁
De ce numai Boeing si Airbus (avioane mari) sint singurele in competie pe mapamond? Industria japoneza recunoscuta pt tehnica, fiabilitate si precizie ar putea fabrica si ea avioane competitive. Crec ca si alte tari, cu tehnica de renume, ar pute face la fel.
Cind politica face supa cu technica atunci iese o cacialma la care se mai adauga si profitul incomensurabil de crocodili flaminzi.
Proiectare, testare, documentatie, scolire, etc facute in viteza si stres au ca rezultat ceea ce se vede. Vrem mai mare, mai mult, mai ieftin si mai repede cele patru nu le putem avea in acelasi timp decit cu „ingerasi” nevinovati. Sa plateasca PDG/CEO companiilor ce apartin Boeing cu virf si indesat famillilor indoliate. Vrem dreptate nu politica.
Revin la comentariul anterior pt ca sint enorm de miscat de atitudinea PDG/CEO Boeing, FAA, Trump si alte autoritati cu puteri mari de decizie. Capul in nisip ca strutul nu este o atitudine acceptabila in lumea aviatiei, vietile calatorilor sint in joc. Nu accept pilotii care stiau
de necazurile avionului si nu au dat in vileag adevarul. Iata inca un exemplu de constringere in care lumea lucreaza si traieste azi din cauza masonilor (masoneriei) din lume. FAA trebuie trasa la raspundere mult mai mult decit orice, ea fiind organul deciziv pt zborul avioanelor americane nu politica lui Trump. Sa se deschida dosarele vechi cu explicatiile pilotiilor care au utilizat si au avut probleme cu acest avion, „cazan zburator extrem de periculos”. Proces cu cei vinovati cit mai repede si sa le plateasca bani grei familiilor indoleiate. Afara, la gunoi, cu acest avion de „carton” de pe mapamond. Nu mai vrem niciodata Boeing MAX-uri in aer. Dumnezeu sa-i ocroteasca in cer pe cei morti nevinovati. VREM DREPTATE NU POLITICA.