Știrea vine din Vrancea (sursa). E vorba de trei persoane care au fost excomunicate (excluse) din Biserica Ortodoxă pentru că au protestat repetat față de schimbarea unui preot în a cărui parohie erau. Alți opt credincioși au primit o sancțiune mai mică și care impune la căință publică în fața preoților. Cei trei excomunicați nu mai au dreptul la servicii religioase și niciun preot nu are voie să le asigure. Ei se pot întoarce în Biserică doar dacă își vor cere public iertare față de Arhiepiscop. Decizia a fost luată de Arhiepiscopia Vrancei și Buzăului. Istoria protestului lor și motivele pentru care l-au făcut le găsiți aici.
Câteva citate din decizia afișată pe ușa bisericii cu pricina:
„considerând cu mâhnire și durere sufletească că situația tensionată de la Parohia Sfântul Andrei din Focșani a continuat pe parcursul ultimelor luni, în pofida încercărilor chiriarhului și a centrului Eparhial de a restaura liniștea și pacea în interiorul acestei comunități, tulburate în mod repetat de manifestările necreștinești ale unui grup schismatic de persoane cu comportament sectar-Permanența lărgită a Consiliului Eparhial al Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, întrunită în ședință de lucru, joi, 7 mai 2015, a luat următoarele decizii pe care le aduce la cunoștința Preacucernicilor Părinți Protoierei din județul Vrancea, precum și a credincioșilor creștini din Parohia Sfântul Apostol Andrei”
(…)
„se face cunoscută excomunicarea (excluderea) din Biserica Ortodoxă a domnului Romică Gavrilă, a doamnei Elena Daniela Baneș și a doamnei Nela Panaite, pe temeiul art 5, paragraful B, lit. F din Regulamentul autorităților canonice disciplinare și al instanțelor de judecată ale Bisericii Ortodoxe Române și al Sfintelor Canoane: 10, 12, 13, 16, 32, 36 și 51 (…), sancțiune propusă de Consistoriul Eparhial, în urma studierii dosarului cauzei respective și aprobată în Permanența Consiliului Eparhial din 7 mai 2015, motivată de declarațiile pe care le-au făcut, verbal și în scris, prin care aceștia dovedesc faptul că sunt o reală amenințare pentru unitatea Bisericii”.
Ce sesizez eu în toată povestea asta:
1. Folosirea termenului de ”amenințare la unitatea Bisericii” mi se pare disproporționat față de ceea ce se întâmpla acolo. Oamenii protestau, probabil tulburau apele în parohia respectivă, dar nu cred că voiau să-și facă altă biserică sau îndemnau lumea să abandoneze credința creștină.
2. Folosirea pedepsei celei mai mari aflate la îndemâna Bisericii pentru o faptă care ține de opinii este o chestiune care s-a schimbat în ultimele sute de ani. Libertatea oamenilor de a se exprima, protesta și asocia este o chestiune garantată de Constituție. Să înțeleg că poți protesta față de orice, dar nu față de ce se întâmplă în parohia ta.
3. Am senzația, din comunicat, că oamenii aceștia au participat la un fel de audiere, dacă asta vrea să însemne ”declarații verbale și în scris”. Ce mi-e neclar este dacă la judecata religioasă a existat și un expert în teologie care să le susțină punctul de vedere. Iar reprimirea după căință în fața unui preot, nu înseamnă musai că oamenii aceia nu o să mai gândească la fel.
4. O astfel de pedeapsă mi se pare un eșec al menirii Bisericii de-a îndruma și de a se consulta cu oamenii simpli cărora i se adresează. Atunci când te adresezi unor mase largi trebuie să știi să și accepți criticile, protestele și să te căiești. E și o dovadă de cădere sub vremuri, mai ales că această știre vine după povestea cu pictura murală din București.
5. Se stabilește un precedent pentru utilizarea acestui tip de pedeapsă. Sunt multe comunități în țară care nu sunt mulțumite de preoții lor. Chiar ieri televiziunile arătau un ierarh care era fluierat de credincioși. Îi dăm afară și pe aceștia? O pedeapsă atât de gravă nu ar trebui luată decât de cel mai înalt for al Bisericii și după o îndelungă chibzuință. Căci, a-i rupe cuiva credincios comunicarea cu Dumnezeu e ca și cum i-ai opri asistența medicală. Sper că undeva există și o cale de recurs.
foto: George Bodocan (sursa)
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Menirea bisericii este preamarirea lui Dumnezeu, ca Tata, Fiu si Duh Sfant.
Daca acel preot a trecut peste cele sfinte si se ocupa
cu lucruri absolut firesti si nu cu sfintirea sa si a enoriasilor si a fost pedepsit conform disciplinei bisericesti, in speranta recuperarii lui pentru vesnicie,
nu presupune ca enoriasii sa se opuna.
Ei nu sunt raspunzatori de acestea , deci nu vor da socoteala lui Dumnezeu, ci Biserica ,ca nu a facut ceea ce trebuia.
Eventual rugaciunea poate sa le fie speranta ;
desi ei nu au dreptate, se pot ruga cerandu I lui Dumnezeu ca adevarul sa iasa la ivela,
in caz ca ar fi ceva neadevarat la mijloc.
Menirea bisericii este sa pregateasca enoriasii pentru vesnicie;
unde pe poarta stramta, vor intra foarte putini.
Daca ar fi interesati oamenii sa citeasca macar Noul Testament, ar vedea ce presupune o viata condusa
de Dumnezeu, care ne disciplineaza ca sa nu intram pe poarta larga cu toate minusurile noastre, adica cu toate pacatele, si sa ne ducem in iad.
Disciplinarea se face aicea jos, pt ca dupa ce murim e prea tarziu;
ea fiind in scop recuperatoriu!
Tot pamantul il putem da de pomana, daca nu ne am impacat inainte cu Dumnezeu, primindu L pe Hristos
ca DOMN, nimic nu ne poate scoate din focul vesnic.
Monahul de la Roha, Steinhard descrie trairea lui
dupa intoarcerea la Hristos, o puteti citi in cartea sa:”daruind vei dobandi”
Merita credeti ma!
Imi inchipui ca reporterii nu pot analiza niste lucruri care tin de disciplina bisericii;
acolo trebuie sa fie randuiala, nu dezordine,
Dumnezeu ne cere niste lucruri pe care cel care nu citeste Biblia nu le cunoaste.
Au fost excomunicati. Nu as zice ca e neaparat o pedeapsa. Au mai mult timp liber pe care pot sa il foloseasca facand ceva util, in locul mataniilor si ritualurilor din Evul Mediu.
Nu e ca si cum pe Dumnezeu l-ar interesa mizeriile astea omenesti.
La cerere se face excomunicarea? Propun sa ne facem cu totii o cerere d’asta…sa ramana popii sa „slujeasca” pentru ei.
Si ma intreb daca cei excomunicati continua sa contribuie (prin impozitele platite) la diversele pomeni facute bisericii de catre statul roman.
Comunicarea cu Dumnezeu este intrerupta din pricina pacatului, pentru ca exista un Singur Mare Preot care iarta pacatele Isus Hristos!
nu preotul pamantesc!
Bernard Shaw in ultimii ani din viata avea tot timpul o Biblie langa el, iar cand pleca in calatorie o lua cu el intotdeauna.
„O persoana nefamiliarizata cu Biblia nu poate fi numita o persoana educata”.
Biblia este sursa oricarei teologii adevarate pe care o va cunoaste vreodata lumea aceasta.
Dumnezeu nu va judeca lumea dupa denominatiuni, pentru ca nu EL este autorul acestora, decat dupa cat am implinit (ascultat) Cuvantul Sau, acesta este Adevarul,pe careiL citim in Biblie.
Macar Noul Testament ar trebuie cunoscut.