La jumătatea verii trecute s-au împlinit 80 de ani de când Franco a târât Spania într-un război civil distrugător. La Barcelona, momentul nu are de  ce să fie celebrat. Independența Cataloniei a fost atunci unul dintre motivele războiului. 

Totuși, la jumătatea lui iulie 2016, o mână de oameni aplaudă o victorie catalană, Între ei, Pere Bartolome, 93 de ani, unul dintre puținii supraviețuitori ai războiului. După aproape 80 de ani îi sunt înapoiate o serie de registre, memorii, jurnale și documente care au aparținut familiei. Trupele lui Franco le-au rechiziționat când au intrat în Barcelona laolaltă cu alte zeci de documete ale altor familii. 

Franco a făcut o uriașă arhivă din care a extras documente necesare pentru compromiterea liderilorvcatalani. Toate aceste documente personale se află la Salamanca într-o fostă unitate militară. Serviciile secrete spaniole și-au tras de acolo ani buni informații însemnate.

La 40 de ani de la reinstaurarea democrației în Spania, autoritățile nu au dat documentele înapoi. O decizie judecătorească din 2005 le obliga la acest lucru. Dar el nu a fost reușit decât parțial, zece ani mai târziu. La ceremonie majoritatea celor prezenți sunt de fapt rude și moștenitori ai proprietarilor. Pere Bartolome este printre puținii care a trăit cele petrecute. Acum, împreună cu cei prezenți, ridică deasupra capului cutiile cu documente ca un semn al victoriei. Nu a vrut și nu a putut să uite niciodată. 

Ca el, mii alții. Milioane de fapt. Catalanii nu au uitat cine sunt și de unde vin. Și au avut grijă să spună mai departe. Chiar dacă au trăit bine în Spania, chiar dacă fac parte din Europa și-au ridicat o nație civilizată, chiar dacă guvernul spaniol a avut grijă să investească masiv în zonă, sentimentul național a rămas.

Niciodată Madridul nu a reușit să-i cucerească în totalitate, nu a reușit să-i facă parte cu totul a unei țări și credințe unice. Chiar dacă rațional cei mai mulți dintre ei știu că Europa și toată gândirea sa unitară le este profitabilă. Un tip de mândrie emoțională, financiară și națională îi împinge la gesturi necugetate.

Nici istoria recentă nu-i ajută foarte tare. O înregistrare cu ministrul de interne de la Madrid apărută ca prin minune în presă arată că autoritățile centrale caută să-i compromită pe liderii catalani. Iarăși gaz pe foc.  Puține șanse ca raționalii să găsească înțelegere în fața celor care guvernează cu emoții. 

Poate că Spania va reuși să-i țină alături încă o vreme cu forța. Cumva asta apără și proiectul european al dezvoltării comune. Probabil că și mai mulți bani vor rămâne în regiune. Dar treptat vocile naționale vor domina autoritar. Și vor da un impuls și altora. 

Și tocmai aceasta este marea miză a acestei povești. Tulburarea care a apărut drept în inima lumii civilizate e de natură să ne pună la încercare pe toți. Iar câtă vreme guvernele nu vor pune și inima lângă bani o să se tot repete.