Știrea este aici. E foarte simplă. Un tată a bătut un profesor al copilului său de l-a băgat în spital. L-a provocat la o luptă corp la corp în fața școlii și i-a rupt umărul. Tot el a chemat salvarea și l-a însoțit la doctor. 

Profesorul nu este chiar un nevinovat. Nu i s-a întâmplat din senin. El este acuzat că i-a bătut pe copii repetat. Este acuzat de violență și comportament agresiv cu copiii. Împotriva sa au fost depuse mai multe plângeri atât la școală cât și la Inspectorat, dar nimeni nu a luat vreo măsură. Repet, nici măcar o anchetă, deși plângerile au existat. 

Ce faci ca părinte în situația asta? Cui te adresezi? Eu am spus c-ar trebui să apelezi la stat în loc să bați lumea pe stradă. Spre surpriza mea, la postarea de FB, multă lume a spus că dimpotrivă. Că în absența statului, profesorul trebuie pedepsit cu asupră de măsură. Că noi ca părinți trebuie să ne protejăm copiii și așa, prin bătaie. Cine nu a fost de acord a fost numit fetiță. Cum stăm de fapt?

Lumea nu mai crede în stat. Incompetența, incapacitatea de a rezolva chestiuni simple, lipsa de răspuns la situații concrete, pilăraia și nepotismul îi exasperează pe oameni. Iar când e vorba de copii, lumea își pierde cumpătul. Are reacții instantanee, violente și instinctuale. 

Problema este că tocmai înfrângerea instinctulului este ceea ce ne dă voie să funcționăm ca societate. Așa se construiește o comunitate, ori aici lumea militează că dimpotrivă. Unul dintre cititorii mei spune că ne trebuie ”o școală pentru părinți.” Nimic mai evident. 

Da, statul te enervează, statul nu te apară, ba mai mult, statul nu-ți apară copilul. Atunci, fă-l să lucreze. Du-te la directori, adună părinții, fă ședință, mergi la Poliție. Caută căile legale de a rezolva situația. Folosește-te de toate pârghiile legale ca să-l aperi. Sună la presă, înregistrează-l!

Ce lecție îi dai copilului tău? Așa vezi lumea în care trăiește și în care va trăi? Îi spui că pumnul este mai tare și mai viguros decât legea? Asta merge până când dai de unul mai mare și mai tare ca tine. Educația cu bătaia poate să meargă o dată sau de două ori, dar bătaia nu este o normă de viață. 

Sau este una pe care tocmai am depășit-o. Cred că noi ca societate mergem în altă direcție, nu înapoi. Aici nu e vestul sălbatic să mai purtăm pistoale, bâte și să coborâm de pe cal. Dacă asta semănăm, asta vom culege. 

Și încă ceva. Libertatea asta de pe Facebook, darul acesta de a vorbi fără a ne căuta limite, capacitatea de a înjura, terfeli, scuipa și distruge tot ce nu ne place a alterat grav relațiile sociale stabile. Campaniile zgomotoase duse chiar de colegii mei de breaslă, care fac toate aceste lucruri și îndeamnă la violență și individualism nu fac decât să distrugă țesătura care ne face să funcționăm împreună.

Dacă alegeți să mergeți pe drumul acesta sau să vă educați copiii așa, nu uitați nicio secundă că în fiecare moment există unul mai mare, mai puternic și mai șmecher ca voi. Și care s-ar putea să nu aibă nici amabilitatea de a vă căra la spital .