Cartea lui Ștefan Liiceanu, „Un atlas al corupției. România, 20 de ani de hoție” este de-a dreptul un document științific. Dincolo de povestea corupției noastre, a anecdoticii firești unei asemenea cărți, rămân, datele, cifrele și concluziile rezultate de aici. Cred că Ștefan Liiceanu este unul dintre puținii cetățeni români care a citit rapoartele anuale ale DNA din scoarță în scoarță, a scos date statistice de acolo, le-a coroborat cu legi și acte de voință politică pentru a ne arăta ce este și ce nu este mit în lupta anticorupție.

Și pentru asta a pornit de la zero, cu explicarea termenului, a pus întrebările esențiale și a tras concluziile clare. De exemplu, România pierde anual 15 miliarde de Euro doar din corupție. Sau marea amnistie dată de CCR plus Parlament ne-a costat pe fiecare dintre noi 340 de Euro.

Șefii DNA sunt dublu plătiți față de șefii unor state occidentale, în raport cu salariul mediu din economiile respective. Și, da, voința politică de a răspunde fenomenului corupției a încetat în mare măsură. Măsurat.

Cât despre atitudinea noastră legată de corupție, trebuie să citiți studiul cu cele 17 mii de portofele. Dureros pentru societatea noastră, mai ales pătura sa administrativă.  

Cred că este o carte obligatorie pentru cine lucrează în spațiul public și în administrație.