Cu câțiva ani în urmă am eșuat într-o seară pe o terasă la Mamaia. Și-mi mai era și foame. Cred că luasem o bere în plus că altfel sunt atent la fapte de genul acesta și mai ales pe unde ajung. Ce-o fi fost în mintea mea încețoșată în seara aia, Dumnezeu știe. Dar mi-e clar c-am comandat specialitatea casei. Ceva care se chema gondolă. Știți că la noi specialitatea casei sau vinul casei sunt ceva nașpa că așa e casa. 

Era un vas chiar ca o gondolă, de fapt un recipient pentru sos m-am lămurit eu mai târziu. Am mâncat povestea aia și toată noaptea mi-a fost rău. Dar rău cum nu mi-a fost niciodată. Și eu nu sunt nici sensibil, nici sclifosit. Cred că am vomat și mațele noaptea aia.

De atunci nu mai mănânc de pe stradă și nu mă duc decât în locuri testate sau pe terase pe care le știe toată lumea. Și asta deși în străinătate am mâncat de pe stradă, în cartiere rău famate sau în zone unde erai atârnate găini la fezandat pe sute de metri, cum era în India.

Am dezvoltat un sistem de auto-apărare căci nu știi realmente de la ce ți se poate face rău în România. Zilele trecute am văzut un lanț de știri de la mare. De la rațe aruncate cu tot cu pene în frigider, la carne stricată laolaltă cu aia bună sau la mucuri de țigară puse prin mâncare. Am văzut câteva imagini apocaliptice de-a dreptul.

Nu-mi plac controale. Știu că multe dintre ele merg la intimidare. Știu că mulți funcționari vin la șpagă și că mulți trăiesc doar pentru treaba asta. Am câțiva prieteni români în America. Unii dintre ei au restaurante mici sau pizzerii, povești din astea. Nu i-a controlat nimeni ani de zile. Dar nici nu au nicio reclamație. Mi-a explicat unul dintre ei că, dacă infectează pe cineva, o să stea prin procese și despăgubiri o mie de ani. Așa că nu-și permite să-și bată joc de client. 

Ceea ce nu avem noi azi este o cultură a respectului față de client. Dimpotrivă. Multă lume vrea să dea un tun, să trăiască bine aici și acum, ori asta nu este posibil. Iar când îl auzi pe prim-ministru spunând că trebuie să o luăm mai ușor cu controalele astea te trece un fior.

”Controalele sunt o modă care văd că acum, cât de cât, a dispărut. Dar ultimele făcute de (inspectorii – n.r.) OPC, care total nu sunt de acord cu ele, pentru că controlează zece hoteluri, găsesc un hotel cu nereguli şi fac din asta mare tam-tam, ca să arate şefilor că ei fac treabă. Nu-mi plac acei eroi de peste noapte care se trezesc foarte brusc că ei sunt salvatorii naţiei şi taie în carne vie unde nu e cazul neaplicand nici măcar legislaţia în vigoare pe legea prevenţiei. ” 

Iar aici suntem într-un cerc vicios. Nici statul nu-ți dă voie să respiri, nici patronii nu te lasă să trăiești. Cum ieși din acest cerc vicios? Să nu râdeți. Aș face un cazier al celor care încalcă reguli. Și i-aș pune să-i plătească în mod direct pe clienții care au de suferit. Le-aș face și un sistem de clasificare până când se curăță breasla. Și i-aș verifica doar pe ei permanent. Și apoi când se curăță aș acționa la nivel de recomandări, Dar întâi aș face educație, căci asta ne lipsește esențial.