Mâna lui Dumnezeu n-a fost. Și nici el, trimisul lui. Dar ceva, sigur a fost
Scena depășește istoria fotbalului. Ar trebui scrisă probabil în istoria lumii. Dumnezeu nu vine deseori la Belgrad. Dar când vine din Argentina tot orașul o simte și o știe. Mai ales când e un oraș traumatizat și în care se văd urmele bombardamentelor NATO. Iar asta înțelege cel mai bine un argentinian. Că americanii chiar...
Eu îl susțin pe Mirel Rădoi
Ca unul care a cântat pentru Mirel Rădoi pe Ghencea, fenomenul de azi este ieșit din comun. Mirel a fost căpitanul Stelei pentru că nu a cedat niciodată. El a preluat de la Lăcătuș răutatea aceea pe care publicul o adoră. Știe exact că acolo este unul care nu se predă și-i trage pe toți...
O istorie cu The Beatles și Traian Ungureanu
De fapt, ar trebui să scriu „o istorie de Traian Ungureanu”. Săptămâna asta Paul McCartney a împlinit 78 de ani și mi-am adus aminte că în urmă cu aproape 20 de ani, Traian a făcut o Arenă despre The Beatles. Acestea erau documentarele secției române a BBC, iar multe dintre ele erau niște bijuterii radiofonice,...
Podcast: Play in new window | Download
Subscribe: RSS
”Oare o să se nemțească lucrurile pe aici?”
Pe domnul Velburg, România îl întâmpină cu o gaură plină de noroi. În fața garnizoanei din Craiova, trupa sa ”stă în noroi până la glezne, credeți-mă nu exagerez cu nimic.” De altfel, toate drumurile ”au un pavaj de mai mare mila, dar toate droștile au roți de cuciuc. De, semn de noblețe!” Este începutul unei...
Câte perechi de pantofi are iubita ta? Fii atent ce răspunzi!
Guest Post. Am primit textul acesta și-l public fără modificări. Ieri, în sala de așteptare a unui spital din București, un bătrân și o bătrână, mărunței, peste 80 de ani, cocheți, simpatici si îndrăgostiți. Ea cu o fusta asimetrică de in, verde crud, cu nasturi de lemn imenși, bluza înfiorată si palariuță ușchită; el...
Încă e mișto. Cel mai mișto
Pun și eu câteva fotografii aici. Să vedeți locul acesta înainte să o ia razna. A fost pentru prima oară când am văzut boxe pe plajă în zonă. Mașini nu, că nu se poate. Am văzut în schimb echivalentul lor, bărcile. Cât mai aproape de mal și printre oameni. Și multe discoteci cu muzica tare. ...
Rolul istoric al pălăriilor lui Măgeanu
Duminica asta am trecut pe lângă atelierul de pălării al lui Măgeanu. E chiar pe bulevardul Pardon, vis-a-vis de parcul Merci. Și am stat un minut să-l salut pe maestrul Mușatescu. Atelierul nu mai există, e transformat într-unul de rochii de mirese. Nu mai purtăm pălării și cu siguranță noi, bărbații, avem mai puțină prestanță...
În apărarea profesoarei Tunegaru
Mie-mi place când un copil se semnează întâi cu prenumele și apoi cu numele. Nu știu dacă ați observat, dar întâlnești destui oameni mari care îți spun întâi numele lor. Că așa au fost învățați la școală. Că așa e școala din România. Ești un nume mai tot timpul și, foarte rar, când un profesor...
Confuzia noastră de zi cu zi
Nu știam ce mă deranjează major în ultimele săptămâni în campania electorală. De fapt nu este vorba de campania electorală. E vorba de un sentiment mult mai profund, de scenă răsturnată, de lucruri neașezate la locul lor. O căutare perpetuă pentru claritate, pentru lucruri transparente și cărora poți să li te alături. Și nu știam...
O istorie personală în loc de epilog pentru aparatul video
Nu am avut video acasă. Ai mei nu-și permiteau așa ceva și cred că și dacă și-ar fi permis nu și-ar fi luat. Era o clasă socială superioară. Și o bătaie de cap. Mama spunea că ”nu-s sănătoase filmele astea de la video”, dar bănuiesc că nici nu voiai să intri foarte mult în ochii...
