Fanii Rapidului au aruncat cu coji de banane într-un jucător de culoare, Wellington, la meciul cu Chiajna. Omul, am văzut la televizor, era în pragul lacrimilor. În tribună se aflau soția și copilul său. Acesta l-a întrebat în mod direct ce s-a întâmplat. Ce să-i spui? Aveți întreaga știre aici.

Lipsa de minte a unor membri de galerii nu mă miră. Ce m-a dat peste cap a fost răspunsul lui Marian Rada, antrenorul Rapidului: ” „Păcat că se întâmplă așa ceva. Eu cred că acest stadion, cum este normal în Liga 1, are un sistem dotat cu camere de supraveghere. Să se urmărească imaginile, iar cel care a aruncat să fie tras la răspundere. Oricum nu trebuie făcut un caz mare din asta. Poate cineva a mâncat banana și i-a căzut coaja pe teren și s-a întâmplat să cadă chiar pe atacantul de la Chiajna. Cine știe ce a fost de fapt?”

Chiar așa. De câte ori nu cad coji de banane din tribune la meciurile de fotbal? E un fapt curent. Am văzut pe toate arenele lumii. Genul ăsta de răspuns, complicitatea asta la mizerii, dă nivelul oamenilor din fotbalul românesc. Și cu atât mai grav pentru cea mai discriminată echipă din România. Dacă nu a suferit Rapidul pe teme de rasism, atunci nimeni nu a mai suferit. Rasismul împotriva Rapidului e pus în cântecele adversarului. Și după atâția ani în care s-au plâns de mizeriile altora, au hotărât să se răzbune pe alții veniți aici să mănânce o pâine cinstită. De unde deduc că de fapt problema lor nu e că sunt ”țigani”, ci că sunt golani.