Compania de teatru a lui Tim Robbins are un program în penitenciare. Lucrează cu deținuții, pe care-i învață teatru, în ideea unei integrări mai bune. ”La un moment dat au venit la mine doi deținuți. Unul de culoare, altul mexican. Mi-au spus că în urmă cu câteva săptămânia au fost anunțați de șefii de clan că urmează o bătăie între cele două grupuri. Asta este de neevitat, nu te poți sustrage. Așa că, atunci când a început caftul, pe viață și pe moarte, cei doi s-au căutat în bătaie și au jucat teatru. Adică s-au făcut că se bat. Pentru că se știau de la lecțiile de teatru, au avut empatie.”

Tim Robbins a spus la conferința de la Sibiu că teatrul este o cale spre iubire. Și că, de fapt, aceasta este calea pe care ar trebui să o urmăm cu toții, indiferent de bula în care ne aflăm. ”Suntem manevrați de o tehnologie care ne face să ne urâm. De fapt, mașinăriile astea ne împing să ne urâm. Uitați-vă în țara mea, 80 de milioane îl votează pe Trump, iar 80 de milioane îl votează pe Biden. Cum aș putea eu să urăsc 80 de milioane de oameni.”

Fără să știu, el ne-a prezentat astfel teza piesei ”Afrodita și eliberarea lumii”, jucată de compania sa de teatru din Los Angeles. Piesa a avut premiera mondială la FITS și este povestea unui grup de oameni, membrii unui cor, despărțiți de săptămânile de carantină forțată. De acasă, de unii singuri, nu mai pot face muzică. Și tot atunci se instalează dușmănia și ura între ei. Unii cred în măsurile guvernului de a-i izola pentru salvarea celor slabi, alții spun că nu sunt necesare. 

De aici, piesa capătă însă alte nuanțe. Folosind fragmente din ideologia conservatoare, dar și ceva umbre ale progresismului, Robbins construiește un mesaj direct al supremației individului și voinței sale în fața comunității și guvernelor. Un mesaj în care libertatea individuală primează în fața organizării comune. ”Nedreptatea și moartea vor fi mereu prezente în lume”, ni se spune la un moment dat. Așa că rupeți lanțurile și întoarceți-vă la ceea ce vă place să faceți, mai ales că asta înseamnă să vă puteți iubi în liniște și pace. Înseamnă că vă puteți îmbrățișa familia, partenerii, iubiții, că puteți simți fiori și emoția libertății. 

Dacă nu-ți place mesajul acesta, o să fii expus vreme de două ore în cap la o idee care o să te scoată din ale tale. Și despre care cred că o să scoată Hollywood-ul din ale lui bine de tot. Până la urmă arta trebuie să te pună la încercare și să te oblige să-i asculți pe alții. Chit că nici eu nu mă pot împăca cu ideea că moartea și nedreptatea nu pot fi învinse. Dacă azi, cu resursele societăților noastre, nu putem rezolva aceste lucruri și lăsăm doar natura și instinctul să-și urmeze cursul, la ce bun să mai progresăm? 

Este o experiență piesa asta, totuși. Și e complet diferită față de Europa. Nu are nuanțe, subtilități, cum facem noi aici. E direct în fața ta și fie o accepți, fie pleci, cum am mai văzut oameni. Eu am vrut să aflu. 

Mi-au plăcut actorii buni. Și foarte frumoși. Cei mai frumoși pe care i-am văzut până acum. Probabil că în Los Angeles nici nu se poate altfel. Muzica bună, scenografia minimală, dar însoțită de proiecții. 

Piesa a fost primită cu un val de aplauze și entuziasm din partea publicului.