Acum că lucrurile s-au mai răcit, poate facem apel la ceva mai mult calm și la mai multe considerație pentru statul în care trăim. Mă refer la decizia CCR care a schimbat, tehnic, arhitectura statului român. Am văzut în ultimele ore apeluri ale unor diverse persoane sau chiar partide, la Klaus Iohannis să nu respecte decizia Curții. Am văzut, de asemenea, apeluri la depolitizarea Curții, care ar fi singura soluție ca lucrurile să se așeze pe un făgaș normal. 

Culmea, o parte din apelurile astea sunt făcute de oameni care aplaudau Curtea la referendumul din 2012, atunci când l-a lăsat în funcție pe Traian Băsescu. Știu, CCR a supărat atunci jumătate de Românie și acum a supărat-o pe cealaltă.  

Cred că ambele decizii au mari probleme. Specialiștii în drept constituțional vi le-au explicat deja. Cred că s-au făcut erori profunde și atunci și acum, care au dat peste cap funcționalitatea statului român. Decizia recentă mi se pare aiuritoare, însă, pentru că schimbă fundamentele statului. Chiar și așa nu văd în depolitizare sau nerespectarea deciziei niște soluții viabile. Sunt necesare câteva explicații 

Să ne uităm întâi la motivele pentru care judecătorii chemați să judece această situație au ajuns la un astfel de răspuns. Nu la cele juridice, ci la cele de context. Aici nu e vorba de politică. Aici e vorba de pregătire  profesională, anvergură, experiență de viață, un anumit mod de-a te raporta la politic.

Vorbim de construirea unei cariere, relevante, pas cu pas, fără ardere de etape și de ajungerea pe merit în anumite funcții. Pentru mulți dintre acești judecători, Curtea a fost un favor, o sinecură, căreia i s-a cerut plata la un moment dat. Uitați-vă în cv-urile celor care au votat altfel decât majoritatea! Unde vedeți parcursul normal? Unde sunt sinusoidele și unde este linearitatea corectă? Poate nu întâmplător cei care au o carieră construită solid au votat altfel. Poate cultural, social, juridic, ei au perceput votul acesta la adevărata valoare, nu într-o luptă legată de Kovesi. 

Și Morar, Stanciu și Minea au fost numiți politic. Nu la politică e problema. Nici la apartenența la un partid sau altul. Nici la o ideologie sau alta. Până la urmă, într-un mod sau altul, oamenii pot fi influențați, pot fi puși la zid sau determinați să facă diverse. 

De asta diferența se face în competență. Ceea ce este de făcut este ca România competentă să revină la viața publică. Știu, e greu, e calea ce lungă, e devastator de urât și complicat la nivel personal, dar nu este un alt drum. Un om competent va fi mai greu de înfrânt. Cineva care și-a construit o carieră corectă, una pe care se poate baza, are un fundament solid pe care stă. Are încredere și se poate apăra. Și, mai ales, știe de la început dacă merită o funcție. dacă îi va face față sau va trebui să plătească. 

Prea mult timp, România competentă și muncitoare și-a văzut doar de ale ei și i-a lăsat pe sinecuriști și rețeaua lor să domine agenda publică. Singura cale sigură de urmat este înlăturarea imposturii și pătrunderea în posturi a unor oameni noi care să-și poată asuma niște lucruri. Măcar un lucru a făcut clasa politică. A dat salarii la care pot năzui și niște oameni mai bine pregătiți.   

Câtă vreme mai marii vremii vor pune în funcții slugarnici vom rămâne în aceleași mirări și nemulțumiri de câte ori CCR va lua o decizie. 

Tot competența este cea care îi va spune lui Klaus Iohannis care este calea de urmat. Cred că sunt destui juriști cu carte care să-i spună ce trebuie să facă și dacă vrea să o păstreze pe Kovesi. 

Întrebarea este cine se alătură acestui val? Cine este dispus să facă ziua ceva pentru el și seara ceva pentru comunitate? Cine simte astăzi că poate să aloce trei ore de la el ca să facă un pic altfel? Să se implice atunci când e de strâns gunoiul, când se aruncă banii pe borduri? Cine e dispus să se bată cu morile de vânt și cu hoții? Și câtă energie trebuie să ai ca să reziști în timp. Sau să renunțe la ce are pentru a face administrație. Știu că e greu, dar altă cale nu e.