Pentru noi, marele public, victoria lui Burleanu pare inexplicabilă, știu. Un puști în costum, sub al cărui mandat a fost o catastrofă la națională, a învins unul dintre cei mai importanți oameni ai generației de aur. Lupescu este un om corect, bun cunoscător al fotbalului, apreciat nu numai aici. Nu e doar un fotbalist important, ci și un intelectual care a învățat management și l-a aplicat la cel mai înalt nivel. Și atunci, cum?
Răspunsul l-aș căuta într-un taxi care marți seară a adus un președinte de club din Moldova de la Gara de Nord la hotelul Rin. La o primă căutare, nici internetul nu-ți mai spune în ce ligă e echipa lui. Se așterne la vorbă cu taximetristul. Drum lung, ceas de seară. ”Îl votez pe Burleanu cu două mâini. E singurul care ne-a băgat în seamă în toți anii aceștia.” Ca el s-au strâns mai multe zeci. E un fel de revoluție a celor mici. Nebăgați în seamă ani de zile, oamenii au avut în șoc când au putut intra în Federație fără șpagă, plocoane sau intervenții.
Puțini au înțeles cum se poate să ajungi direct la președinte sau cineva să-ți asculte problemele. Sub Mircea Sandu asta nu s-a întâmplat niciodată. Sub Burleanu, de cele mai multe ori au plecat cu tricouri, terenuri, plase, mingi, tot ce le-a putut da Federația. Și asta au ținut minte. Nu e mare lucru, dar pentru ei contează.
La Digisport 1, în seara de după alegeri, patronul de la Botoșani se contrazice cu Decebal Rădulescu. ”Să știți că fotbalul nu reprezintă doar cluburile mari și 20 de ziariști cărați cu avionul de către națională.” Scorul de 168 la 78 arată asta cu prisosință. Toată suflarea mică a spus că e rândul ei. Și pare c-a avut dreptate. Mircea Lucescu a plecat tunând. „Astăzi, votul a fost decis de fotbalul feminin şi fotbalul de sală! E o pată pentru toată ţara, nu numai pentru fotbalul românesc” Un fel de a da arama pe față. Și cei mici și cei mari au tot un vot. Unul singur. Și o singură formă de respect.
Apropo de respect. Nu înseamnă nicio secundă că Lupescu nu e respectat sau iubit. Dimpotrivă. Și el și colegii lui au respectul publicului și al colegilor de breaslă. Doar că celor mici le-a mers bine cu Burleanu. Și nu s-ar întoarce la vremurile vechi. Ori alături de Lupescu erau Sandu sau Kassai, cei care îi țineau la uși. E simplu.
Un bonus la final. Și micul președinte din Moldova, cel din taxi, a fost chemat la Consiliul Județean. Și i s-a pus în vedere să voteze cu Lupescu, pe linie de partid. Și i s-a rupt. Era prima dată când era băgat în seamă. Și trebuia să dea nu să ia. Iar la el nu a ajuns telefonul standard care spunea ”nu mă interesează dacă votezi Lupescu sau Burleanu. Dar dacă iese Burleanu, pleci.” Așa că și-a văzut de ale lui.
Altfel, ziua e mai proastă pentru Dragnea decât ați crede. Liderul absolut al României și-a luat-o de la unii mici pe care îi avea la degetul său. O înfrângere cam cu 4 la 0. Și e doar începutul. De aici se va merge în jos.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
Super punctat. Din pacate adevarul doare cateodata , dar poate acesta este inceputul in care cei mici si neinsemnati pentru unii pot face schimbarea celor care se cred de neclintit si mai ales de neinlocuit. Cum spunea bunica ” Cimitirele sunt pline de oameni de neinlocuit”
asta cu Lupescu om corect poate fi comentat. În 2006-08 el avea o revistă, care era sponsorizată prin reclame. Numai că acea revistă nu se găsea în marea majoritate a chioșcurilor de presă (care atunci mai și vindeau presă). Atunci pentru ce s-au dat banii din reclame, salarii și profitul directorului ? El nu participa la viața revistei, dar o patrona. Restul calculelor nu sunt pentru pălmași. Un jucător bun nu este obligatoriu un manager de succes.