Toată ziua de sâmbătă, la Digi FM, am spus că mi-ar fi plăcut să câștige Simona de dragul nostru. Că poporul acesta merită să aibe o bucurie. C-ar fi timpul să ne strângem în piață nu doar pentru a urî, ci pentru a ne bucura. Am spus că ne trebuie felul acela de bucurie care să reducă faliile, barierele și urâtul.
Aș fi vrut să ne bucurăm ca și cum n-am avea nimic de împărțit în ultimele săptămâni. Cred că România are o dragoste enormă de dăruit, iar Simona ar fi putut să o primească toată. Ar fi șters cu zâmbetul acela uriaș mai toate grimasele noastre triste.
Și apoi am văzut-o pe patul acela de spital, adormită, cu o perfuzie în mână. Și mi-am dat seama ce gând egoist am avut. Am vrut victoria ei pentru noi. Deși mereu susțin că nu avem niciun merit în ce face fata asta pe teren. Cum ar fi, îi vreau victoriile, îi vrem victoriile la care nu avem niciun merit.
Victoria asta ar fi trebuit să fie a ei și a familiei ei. Ar fi trebuit să fie una pentru picioarele arse de bătături, pentru corpul leșinat de căldură, corp care nu a primit dreptul mareului Fed de a juca la aer condiționat. Ar fi trebuit să fie pentru miile de ore de muncă constantă, pentru disciplină, bun-simț și modul în care nu se dă în lături de la greu.
Știu că și adversara ei merită, dar nu pot scăpa de subiectivism.
Și ar mai fi ceva. Victoria asta va veni la un moment dat și pentru părinții ei. Nu există încurajare mai profundă decât cea a Taniei Halep care striga din tribună nu spre o mare campioană, ci pentru copilul pe care îl iubește. Acel ”hai, mami, hai” e de pus în istoria tenisului. E cea mai sinceră, puternică și omenească formă de a sprijini pe cel mai iubit om din lume. Energie și frustrare că nu poți face mai mult pentru copilul tău.
Pierdut undeva în înaltul aerului fierbinte australian, strigătul de luptă al doamnei Halep este cel mai puternic sprijin pe care această fată îl va primi vreodată. Și acum când pierde și atunci când va câștiga și cu siguranță că și atunci când va face 50 de ani.
Familia Halep trebuie să aibă prima bucurie a unui titlu. Pentru lacrimi, pentru muncă și pentru dragoste ar trebui să fie un premiu pus deoparte.
Foto: #ausopen Twitter
Mama Halep: ”hai mami, hai” = ”c’mon mommy, c’mon” so cute pic.twitter.com/gyAD7feCHd
— SimoReactions (@Simoreactions) January 27, 2018
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
M-am intristat si infuriat de dimineata cand v-am ascultat la matinal, cat de dezamagiti erati ca nu a castigat, de parca trebuia sa castige pentru voi…Simona trebuie sa castige pentru ea, nu pentru mine, nu pentru tine, nu pentru tara asta care ii e alaturi doar cand castiga iar la prima abatere arunca cu pietre in ea fara sa-si aminteasca ce a facut femeia asta pentru tara noastra, datorita ei Romania aduce un aer de success cand e rostit in sfera tenisului, nu mai e tara aia plina de hoti si tigani in care ti-e frica sa pasesti fara sa-ti ti portofelul strans ca sa nu-ti dispara, e tara Simonei Halep,chiar daca acum e numarul 2 MONDIAL, totusi e numarul 2 MONDIAL, deci e a doua cea mai buna din lume, nu din Constanta, nu din Romania, din lumea asta mare si plina de tenismene foarte bune.
Ea trebuie sa castige pentru ea si atat, nu mai spuneti ca castiga pentru romania (scuzati cacofonia) ,pentru ca tara asta nu o merita, noi nu o meritam, ea e plina de vointa, de dorinta de munca, de bun simt si modestie, lucruri care pe noi ca si natie nu prea ne caracterizeaza.
Simona e o invingatore si mereu va fi, indiferent de comentarii si acuze, respect Simona si multa bafta in continuare, esti si vei fi cea mai buna (nu numai la tenis ci si ca persoana)!
„ca natie” mi se pare mai corect…”ca si natie” suna ca „si” c*r*…cand am plecat din tara se spunea „ca natie”…”si”-ul se poate folosi pentru evitarea unei cacofonii, ceea ce a si facut cineva odata si, de atunci, toti romanii il folosesc precum oile…scuza-ma, dar nu pot sa ma abtin…adica, eu trebuie sa folosesc acuma un cuvant, care suna si urat, doar pentru ca romanii sunt ca oile
Simona nu este invinsa ci invingatoare, in spatele finalei de la Australian Open stau mii de ore de munca, speranta,emotii traite de parinti vecine cu infarctul…
Baietelul meu aspira la petformanta
Simonei , zilnic se scoala la o ora la care copii de varsta lui dorm cel mai dulce somn,dupa antrenament urmeaza scoala, iar pentru noi parintii calcule si economii la sange pentru urmatorul turneu, urmatoarele rachete…federatia romana de tenis nu ii ajuta cu nimic pe copii care fac performanta…doar finanteaza deplasari pentru soacre, amante, fii si fiice ….concluzia daca pierde sau castiga simona este o eroina, familia ei merita respect, iar noi chibitii de pe margine nu avem nici un drept sa o criticam pe ea sau alt sportiv care da tot ce poate pe terenul unde a ajuns de cele mai multe ori doar prin propriile mijloace….din pacate federatiile de sport urmeaza trend _ ul societatii romanesti toaca banii pe salariile unor inutili care le populeaza si pe achizitii fara legatura cu sportul
In schimb copii merituosi dar fara bani nu au nici o sansa….respect d nul striblea …putine voci oneste au mai ramas in presa
Sunt cateva articole pe care mi ar place sa le citesca sie.E unul dintre ele… 🙂
Sunt cateva articole pe care mi-ar placea sa le citeasca si ea. E unul dintre ele… Scuze pentru greselile de tstare. 🙂