Un recidivist a violat o femeie în mijlocul Bucureștiului. Era trei noaptea. S-a întâmplat pe Calea Moșilor. După ce a violat-o, i-a luat din portmoneu și 50 de lei, cât mai avea femeia la ea.

Omul fusese eliberat din pușcărie cu trei zile înainte. Fusese condamnat la zece ani pentru violul unei fetițe de 13 ani. Pentru că au fost condițiile grele în pușcărie, a plecat cu un mai devreme. Încă o dată, violase o fetiță de 13 ani. 

Nu cred că e o foarte mare dezbatere aici. Cel puțin în acest caz, legea este o greșeală. Mare. Eliberarea fără criterii a tuturor celor care sunt în închisoare și maltratarea legii au dus la situații inacceptabile.  

Nu toată lumea vede asta. Iată două reacții. 

Un fel de ”bine că i-am eliberat.” Oricum urmau să facă mai devreme sau mai târziu o nenorocire. Pe principiul acesta mai avem puțin și-i eliberăm pe toți. Altfel, îi poate explica cineva acelei femei că oricum era violată și peste cinci luni? C-a avut ea ghinion? Este acesta un argument sănătos? Poți să invoci că o nenorocire oricum stă să vină? Dar dacă ți-ar fi soră, mamă, îl poți invoca?

Altfel, înțeleg că PSD a scos placa că e legea Ralucăi Prună.

Este, dar ea arăta altfel. Astfel, guvernul Cioloș, dădea trei zile în loc de șase. Calcula spațiile neadecvate la trei metri de persoană, nu la patru și vorbea de camere nu de toată clădirea unui penitenciar. În plus toate condițiile pentru zilele de muncă s-au relaxat. 

Una peste alta, legea a fost țintită pentru a fi o grațiere în masă. Una care a lăsat în libertate cam tot ce este mai rău în penitenciare, fără niciun fel de filtre. PSD a pus în pericol chiar siguranța personală a tuturor cetățenilor și nici nu vrea să-și asume. Dezastrul a fost făcut să acopere și să scoată din pușcărie tot fel de șmecheri, dar parcă prețul plătit e prea mare.