Colegii mei de la Digi 24 au trecut prin mai multe localități din țară. Au încercat să vadă ce se întâmplă cu primăriile care au rămas fără bani după ce au mărit salariile angajaților. Ceea ce-au constatat este o situație dramatică. Dar nu numai atât. Cazurile oscilează între prostie și ticăloșie, căci mărirea lor de salarii înseamnă că nu mai sunt bani pentru școli. Urmăriți dialogurile de mai jos.   

La Dimăcheni, în Botoșani, nu mai sunt bani pentru transportul copiilor. Viceprimarul recunoaşte că elevii ar fi avut cu ce merge la școală, dacă salariile nu s-ar fi mărit.

„În buget erau bani ca să nu se întâmple cauza asta cu elevii.”

20 de copii nu au mai ajuns la școală de săptămâna trecută.

Părinte: „Ca să ajungă la școală, să nu întârzie trebui să se trezeacă la ora 5, la 5 jumate să plece de acasă.”

În Prahova, s-au terminat banii la mai multe primării. Asta înseamnă că sunt profesori care nu-și iau salariile. Repet, oameni care nu-și iau salariile. 

Pentru Asineta Ionescu, învăţătoare de 22 de ani, e pentru prima dată că nu-şi ia salariul.

Asineta Ionescu, învăţătoare: „Meseria noastra este o meserie nobilă şi grea. Nu poţi trăi fără să ai bani.”

În această situație sunt 17 profesori care predau la Salcia şi încă 18 profesori din Lapoş.

Mioara Vasile, lider de sindicat: „Momentan au rămas înmărmuriţi, au bănci, au copii la şcoală ca şi mine.”

Nu cred că există situație care să explice mai bine gradul de alienare în care a ajuns administrația locală din România. Clica de neamuri și coteria de partid care au pus stăpânire pe comunele din România și-au dat arama pe față cum nu se poate mai bine. Oamenii de acolo știau exact pe ce se bazează. Știau că banii nu ajung și pentru salariile lor și pentru salariile profesorilor sau drepturile copiilor. Au ales însă să-și rezolve problema lor, să îngroașe propriul maț și propria curte și să nu le pese de alții. 

De fapt s-au purtat ca niște vătafi și au trădat comunitățile din care fac parte. Ei nu respectă principiile de bază ale democrației. Au fost aleși să reprezinte și să gestioneze comunitatea din care fac parte. În schimb ei văd asta ca un premiu care le dă drepturi deasupra muritorilor obișnuiți. Lucratul la stat a devenit un privilegiu în dauna oamenilor obișnuiți. Nu e de ajuns că ani de zile acești oameni au spoliat comunitățile lor. Acum au ajuns să le îngenuncheze.