Astăzi intră în vigoare legea care permite deținuților să fie eliberați condiționat, dacă au stat în condiții improprii. Pot ieși mai devreme cu șase zile, la fiecare 30 de zile petrecute în spații care nu au  condițiile legale. Potrivit ministrului justiției, toate închisorile din țară au făcut calcule cu deținuții care vor ieși din închisoare. Măsura se numește recurs compensatoriu și o să tot auziți de ea în perioada următoare. 

O să auziți pentru că nu e foarte clar de câți oameni vorbim. Deși statul a făcut toate calculele, nimeni nu ne spune câți vor ieși din închisoare azi, mâine sau în perioada următoare. Un indiciu avem din comunicatele anterioare ale sindicatelor din penitenciare. Acestea vorbesc de mii de oameni. De mii de oameni care ar avea dreptul la o primă strigare, dar se așteaptă ca majoritatea celor 28 de mii de deținuți să vrea o recalculare. Adăugați asta dosarelor de eliberare condiționată aflate pe rol. Aveți mai jos un fragment relevant dintr-o analiză făcută de sindicatele din penitenciare.

”La aceasta data, termenele de implementare sunt depasite, sistemul informatic este inca in faza de pregatire, iar judecatorii de executare si specialistii in evidenta executarii pedepselor nu reusesc sa cada de acord in chestiuni de drept esentiale. Ori, in aceste conditii, ne asteptam la mii de alte procese intentate de detinutii nemultumiti.

Concret, regimul juridic al acestor 6 zile considerate ca fiind executate nu este clar, efectul fiind ca – in functie de interpretare – acestea ar urma (i) sa fie scazute efectiv din cuantumul total al pedepsei aplicate, ori (ii) sa fie asimilate zilelor considerate ca executate, pe baza muncii prestate.

Diferenta de interpretare poate duce, de exemplu, la situatii paradoxale in care unii detinuti ar fi trebuit pusi in libertate cu luni sau chiar ani inainte de data calculului zilelor considerate ca executate si punerea efectiva in libertate, mai ales in situatia detinutilor cu pedepse mari si care au primit amanari.”

Eu am să zic așa: suntem în fața unei grațieri colective mascate, cum am mai avut doar pe vremea lui Ceaușescu. În 1988, Ceaușescu a scos din pușcării pe toți cei care aveau pedepse mai mici de zece ani. În cazul nostru sistemul este altul și sunt evitați cei care au acționat cu violență. Doar  că efectul este același. Societatea românească va trebui să absoarbă un număr mare de persoane despre care nu știm dacă au interiorizat și asimilat pedeapsa.

România ar fi avut timp și bani destui ca să pună în ordine ceea ce i-a cerut CEDO. Condițiile din închisori sunt importante, dar în niciun caz nu pot fi vârful unei agende publice. Era necesară doar răbdarea și o dezbatere publică foarte aplicată în care să vedem listele exacte cu cine iese din pușcărie. Ori, din ceea ce se vede, ele sunt rezolvate acum.  Laolaltă cu pensiile speciale, salariile din administrație și ocuparea posturilor cu clientela politică. Și nici nu mă miră. Probabil că între cei vizați sunt unii care beneficiază sau au beneficiat de toate tipurile de măsuri . Mai mult, partidul de guvernare a mărit la șase zile câștigul la cele 30 executate , față de trei cât propusese guvernarea Cioloș. Astfel, PSD va fi văzut de popor, ca și Ceaușescu ”tătucul hoților.”

Astfel, pentru sistemul său PSD devine de neprețuit. Pentru restul există taxe noi.