Mihai Tudose a ieșit aseară la televizor. Și-a lăsat poantele acasă și a luat o morgă serioasă și ușor melancolică. Domnul Tudose nu se mai înțelege cu domnul Dragnea. A refuzat să semneze sesizarea către CCR împotriva DNA în dosarul Belilna.

Drept urmare, s-a trezit cu un sondaj în care ditamai popularitatea sa câștigată prin măsuri care mai de care mai aplaudate s-a prăbușit. S-a prăbușit în ciuda măririlor de salarii, de pensii, a tuturor pomenilor alocate. S-a prăbușit, dar partidul s-a ridicat pe cele mai înalte culmi de admirație.

Cum ar fi, poporul suferă de un fel de schizofrenie. Iubește partidul și programul său de guvernare, dar nu și pe cel care îl aplică. Ce uită sondajul acesta este că poporul nu poate fi luat chiar de prost, dar despre asta mai târziu.

Drept urmare, domnul Tudose a amenințat că îi dă afară pe miniștrii penali, adică cei responsabili de afacerea Belina. A mai spus că-și dă demisia și că ”cineva o să plece acasă.” Și chiar ne-a făcut curioși. O să-și dea PSD afară al doilea guvern în mai puțin de un an?

O să fie măcar un record mondial. Până una-alta, eu unul le doresc succes. PSD a încetat să mai fie social-democrat, a devenit social-distractiv. Poate chiar serios-distractiv. Mai grav este că între timp a devenit și toxic. 

PSD a demonizat guvernul tehnocrat care nu a făcut nici măcar a zecea partea din prostiile de azi. Guvernele PSD au trecut țara printr-o furtună, au modificat legile justiției de o manieră restauratoare, au promovat o serie de măsuri economice care ne aduc la sapă de lemn. 

De asemenea, au construit o rețea de protejați și de pile de partid în ministere și-n instituțiile statului, au deformat definitiv sistemul administrativ în România și au înlăturat complet meritocrația. Pe toți i-au plătit cu sume imense de la buget sau le-au dat pensii speciale. 

Mai mult au scos la lumină fața nevăzută și interlopă a politicii, pe care au numit-o susținere firească. 

Dragnea, Tudose, Grindeanu  și toată echipa sunt responsabili pentru reinstalarea apucăturilor comuniste în România, iar asta au numit-o politică de stat. Astăzi, numai apartenența la partid sau la ideile sale mai sunt răsplătite în zona puterii. 

De asta zic să râdem măcar când îi vedem că se amenință cu plecatul acasă. Să râdem ca în copilărie de echipa care face cele mai multe nefăcute: ”Dragnea și ai lui, cascadorii râsului.” După care mai vedem.