Nu căutați în meci. Nu căutați la Ostapenko sau la riscurile pe care și le-a asumat Simona. Nici măcar în serviciul renovat la Simonei. Nu!
Căutați în zâmbetul lui Andrei Pavel. Nu în zâmbet. În lumina care i-a cuprins întreaga față. În acea secundă când l-am văzut fericit. În momentul acela în care a îmbrățișat-o de la zece metri distanță. Chiar și în guma aceea de mestecat care părea că și ea vrea să sară spre Simona.
Nu l-am văzut niciodată pe Andrei așa. Nici atunci când își câștiga propriile meciuri. De fapt, Andrei a fost ca o antenă care a cules bucuria de peste tot. Și singurul care știe de adevăratelea cu ce s-a confruntat. Ea, el sau Darren.
Cum faci să aduni la un loc mințile unei tinere care cade pradă propriilor demoni? Cum faci ca în aceeași săptămână să-și învingă complexele Sharapova și Ostapenko? Cum faci să-i ridici corpul și mintea la înălțimea talentului? Nu o să știm noi niciodată.
În sfârșit, ”cea mai talentată din lume”, cum spune Țiriac este și cea mai bună din lume. Nu întâmplător este jucătoarea care a stat în top 10 cel mai mult din istorie. Un premiu pentru constanță, tenacitate și răbdare. Culmea, într-o țară în care nu prea le avem cu astea.
Și acum că zâmbetul trece, știți ce va zice Simona, nu? Că greul de abia începe.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!