Cu câteva zile în urmă mi-a picat în mână un manual de religie pentru elevii de 14-15 ani din Anglia. Copilul prietenilor mei are religia obligatorie pentru că învață la un colegiu care are o orientare creștină. Doar că asta nu înseamnă o confuzie cu un rit sau cu activitatea Bisericii. 

Manualul s-a dovedit o lectură pe gustul meu. Și dă dovadă de deschidere mișto. Îi ajută pe adolescenți să-și facă o idee și despre lumea din afara bulei. Îi provoacă, le pune întrebări, îi pune să dezbată. Iată câteva idei.

În primul rând, se studiază mai toate religiile și se face prin comparație: creștinism, islam, iudaism. Se urmăresc credințele, învățăturile dar și practicile religioase. Nimic nu e tabu, de la existența lui Dumnezeu până la drepturile omului și justiție socială. 

Ba, la un moment dat, manualul oferă o perspectivă alternativă la momentul botezului. Spune, printre altele, că doar un adult poate decide ce cale să aleagă în viață, că un copil poate avea resentimente față de promisiunile făcute în numele lui, dar și că iertarea păcatelor unui boț de om este inutilă pentru că nu le are. Discuția e doar semnalată și dată ca temă de gândire. 

La fel, sunt prezentate în mod egal opțiunile pro-viață și pro-avort și elevii sunt invitați să le dezbată. De fapt, întreg manualul este o invitație la dezbatere. Totul trebue discutat și pus la încercare. Nu numai în creștinism, dar și în celelalte religii.

O întrebare poate dura un trimestru întreg. Ce are precădere? Adevărul științific sau cel al religios? Iar un alt capitol îi este dedicat lui Darwin și modului în care trebuie privită teoria sa.

Și totuși de ce oamenii încă au nevoie de credință? De ce se întorc mereu la ea, iar lumea este legată strâns de religie? Și chiar așa: putem dovedi că există Dumnezeu?

Niciuna dintre aceste întrebări nu are un răspuns definitiv. Este mai curând o invitație la cercetare. O invitație la dialog între diverse confesiuni. O propunere la căutarea de soluții. De altfel, la mai toate capitolele găsești și câte o problemă de rezolvat. O dilemă, o situație pe care să ți-o imaginezi și care să-ți dea o experiență de viață.

Nu vă faceți griji, nu compar nimic. Îmi place însă să văd că sunt oameni care cred că lumea poate fi privită cu deschidere, bucurie și curiozitate. Oameni care construiesc și nu iau de-a gata. Și care oferă o legătură puternică cu religia, una în care nu există, însă, verdicte definitive.