Coaliția de la guvernare este stăpânită de un fenomen îngrijorător în ultimele săptămâni. Oamenii nu mai caută argumente pentru acțiunile lor, ci se desprind de realitate. Nu mai e ceva care ține de iliberalism sau alte doctrine înalte. Pur și simplu, au renunțat la argumente, rațiune și logică și oferă variante alternative asupra realității. Sau pur și simplu o ignoră. 

Domnul Tăriceanu spune că nu s-au mărit prețurile la benzină pentru că el nu a văzut asta. Doar pentru că el nu a văzut. La rându-i ministrul energiei fuge de întrebare spunând că nu e șofer. Ca și cum ministrul agriculturii ar spune că nu știe prețul pâinii pentru că el ține cură de slăbire. 

Doamna Firea taie banii de la investiții, îi dă la societățile nou-înființate, unde dă salarii de până la 15 mii de lei și spune că lucrările din București vor merge înainte. Guvernul trage toți banii din piață și apoi dă vina pe bănci pentru că se modifică indicatorii care dau  mărimea ratelor. Și nu în ultimul rând, liderii PSD se străduiesc să ne spună că hotărârile de guvern chiar au aceeași putere ca o ordonanță. 

Nu reușesc să stabilesc sub nicio formă dacă oamenii aceștia au o reprezentare exactă a realității sau dacă pur și simplu nu o mai percep. Este posibil să-ți imaginezi lumea complet diferit? Și ce se întâmplă când adevărul te lovește cu cifre sau citate exacte? 

Nu știu răspunsul exact, dar pentru a găsi unul cât de cât adecvat, trebuie să mergemun pic până în istoria comunistă a României. Liderii comuniști știau exact cu ce se confruntă, dar ca să-și păstreze puterea s-au mințit între ei și pe noi vreme îndelungată. Doar că la un moment dat minciuna nu mai pote fi rostogolită, dar această mică lecție istorică nu o reține mai nimeni.