LATER-EDIT: M-a sunat patronul companiei. S-a dovedit că nu am stat de vorbă cu el aseară, ci cu unul dintre angajați, care răspundea pe un telefon direcționat. Patronul este în concediu în Grecia. Și-a cerut scuze. Multe și sincere. ”Lucrez chiar eu. Eu fac reparații. Am zis că pot să am încredere într-un concediu de o săptămână. Știu ce înseamnă firma asta, știu ce e munca asta și nu vreau să-mi bat joc de ea.”

Robert se numește patronul companiei. Îmi va trimite banii înapoi, deși i-am explicat că nu este o chestiune de bani, ci de înțelegere între oameni și de respect față de firmă și muncă. Îl cred pentru că mi-a spus că este în afacerea asta de vreme îndelungată. Și c-a investit în ea. Sincer să vă spun, este reacția cea mai corectă cu putință și care ar trebuie lăudată. 

Cred că nu poți ști tot ce fac muncitorii tăi sau oamenii care te reprezintă. Aici înțeleg c-ar fi vorba de o persoană păsuită de mai multe ori, pe principiul că ”fiecare merită o șansă.” Doar că așa ajungi la problemele cele mai mari. Dar faptul că și-au cerut scuze mi-a plăcut. Asta înseamnă respect față de tine și client.

POSTAREA INIȚIALĂ

Am avut de reparat o banală clanță de la o ușă metalică. Am rămas cu ea în mână și cum am două mâini stângi și mai e și ușa de la intrare, am zis să chem niște oameni care chiar știu ce trebuie să facă. Am luat o firmă de pe internet: ROBADEL. 

Site-ul curățel, prezentare bună, oricum toate arată al fel. Oamenii drăguți, dispuși să vină imediat să facă reparația. Pentru asta au cerut și un preț pe măsură: 200 de lei manopera. ”Câââât?” Scump, dar te gândești că-i dai o dată și faci treaba bine cu ei. În plus, e bine ca un meseriaș să evalueze, din când în când cât de bune sunt lucrurile tale.

Omul a venit, a reparat, nu a durat mai mult de câteva minute și a plecat cu treaba bine făcută. Și-a luat cei 200 de lei și dus a fost. Factură nu a dat că nu eram acasă și oricum ”se dă doar la cerere.”

Treaba bine făcută a durat 48 de ore. Hai, un pic mai mult. De vineri după-masa până luni dimineața când am rămas iar cu clanța în mână. ”Se mai întâmplă”, îmi spun și-i sun din nou să vină să-și refacă lucrarea. ”Noi? Păi noi nu dăm garanție la reparații. ”Adică, cum?” Păi vorbiți cu șeful și dacă el decide să mă întorc, mă întorc , dar să știți contra-cost.”

Vorbesc cu ”șeful”, îi povestesc că are o lucrare proastă, omul îmi spune că verifică ce s-a întâmpla și zice că revine. Șapte ore mai târziu și niciun telefon. Sun la ei. Oamenii relaxați. ”Domnule, nu auzi că nu dăm garanție la reparații? Vorbește cu șeful.” ”Păi ai lucrarea proastă.” Nu e adevărat, eu am făcut bine, cine știe ce-ai făcut matale cu ea.” ”Da, am tras cu dinții și vreai să te aduc înapoi.”

”Șeful” este și mai tare. ”Nu ați văzut că scrie pe site că nu dăm garanție la reparații? ”Da, domnule, poate la alea bine făcute.” ”Nu! La toate.” Omul e hotărât. ”Trebuia să nu dați banii dacă nu v-a convenit. ”Păi de unde să știu că lucrați prost?” ”Asta e, noi nu venim să reparăm.”

Îmi sare și mie muștarul. ”Nu vă e rușine ca la o lucrare fără factură să mai dați și o țeapă de asta. Vă fac reclamație la ANPC, la Fisc…”. ”Faceți unde vreți dvs că nu mă interesează…” ”Vă asumați așa o țeapă și ziceți că s-a întâlnit hoțul cu prostul?” ”Nu mă interesează, domnule, fă ce vrei, noi nu dăm garanție la reparație.” Finalul este apoteotic: ”oricum la ce e acolo puteți să o faceți și singur.” Eventual să vă mai dau și niște bani pe sfatul acesta. 

Și cred că ne-am închis telefonul reciproc. Scriu rândurile astea nu pentru că-mi pare rău de 200 de lei. Și nici pentru că am fost cumva jignit sau supărat. Dar cred cu tărie în oameni care își respectă meseria. Cred în oameni care își recunosc greșelile și le admit. În oameni care au respect față de client și față de munca lor. Și care oferă și un plus pentru un preț bun la o lucrare ușoară.

Eu așa zic că se face treabă, nu dând azi o țeapă și mâine încă una și încă una. Cred în muncă cinstită și în oamenii care știu că lucrul bine făcut e marca lor. Și mai cred că cei care nu fac asta trebuie să-i știe toată lumea. Așadar pe domnii aceștia îi cheamă ROBADEL și cred că trebuie evitați. 

Ușa a reparat-o un vecin care a și râs de întâmplare și mai ales de preț. ”Știi de ce nu i-a ieșit? Pentru că, cel mai probabil, nu a avut un banal imbus de mărimea potrivită. Așa c-a strâns niște șuruburi la mișto.” 

Așa că, dacă tot nu fac treaba până la capăt, să-i știe și lumea.