Singura mare vacanță neprogramată pe care mi-o amintesc bine din anii copilăriei a fost cea de după revoluție, când ne-au dat vreo trei săptămâni să se mai liniștească apele. Altfel, Ceaușescu ne-a trimis la școală și pe frig și pe cald. Au fost câțiva ani în care s-a stat cu paltonul în clasă și cu mănuși pe mână.

Iar până la școală trebuia să mergi prin niște nămeți cam cât o mogâldeață de om. Nu-i bai că și în case era cam tot ca afară. Cred că 1985 sau 1986 a fost o iarnă în care ai mei m-au pus să dorm împreună cu ei. Nu realizam deloc că motivul real era că nu aveam căldură deloc.

Mai târziu au făcut o sobă care dădea căldură doar în dormitor și baie, iar toamna, tata căra saci cu lemne în spate până la etajul trei.  Cert este că iarna era mai curând un moment de bucurie în care profitam de derdelușul din spatele blocului, decât să ne îngrijorăm pentru ce ne înconjoară. Bănuiesc, însă că părinților noștri nu le-a fost cel mai ușor. Să facă un pic de căldură, să ne știe la școală în frig, să curățe munți de zăpadă din calea noastră, banuiesc că era o corvoadă. 

România s-a schimbat însă de atunci. Nici iernile parcă nu au mai fost la fel, iar oamenii s-au obișnuit cu un anumit tip de confort. Dacă asta este civilizație sau dimpotrivă o scădere a capacității noastre de a înfrunta probleme, nu știu.

Cert este însă că nu mă deranjează că se opresc școlile pe frig și viscol. Dacă Ceaușescu și ai lui luau decizii tembele, nu este cazul să le repetăm și noi. România e o țară în care temperaturile de -20 de grade nu sunt o obișnuință a fiecărei ierni. Sunt copii care merg singuri la scoala, sunt copii care merg cu bunici. Cât e gheață și viscol, ger, mai bine suntem atenți decât să avem regrete. Orele astea se pot recupera.

Realitatea nu trebuie raportată la ce știm despre noi. Nu toți copiii au mașini care să-i lase la scară. Mulți trebuie să aștepte niște autobuze aglomerate sau care nu mai vin. Unii merg pe jos la școală. Mai bine îi știi în siguranță și termini discuția.

Realitatea nu trebuie gândită ideologic, că e Firea la PSD și este nenorocire c-a oprit școala. O măsură de siguranță nu are culoare politică.

Cetățenii de mai jos sunt americani și-i doare în praștie de dezbaterea noastră. Dar, acolo, directorii au dreptul de a suspenda cursurile când cred că vremea și drumurile sunt potrivnice. Și o fac de pe o zi pe alta.

Băieții aceștia din Michigan au închis mai multe școli, în urmă cu 4 săptămâni, la o zăpăda de maximum 30 de centimetri.

Dacă o să căutați informații despre închiderea școlilor în străinătate, o să găsiți zeci de exemple și de protocoale. Motivul este unul singur și teribil de simplu: siguranța fiecărui copil este mai importantă decât restul lucrurilor. A fiecărui copil, căci asta face diferența.