Am stat de vorbă cu Timeea Jurj, femeia care a apărut în The Sun asamblând jucării alături de copiii ei. De la ora la care am vorbit, până acum, Parchetul a anunțat că anchetează acest caz. O posibilă acuzație ar fi aceea că familia cu pricina și-a traficat copii, în sensul exploatării lor prin muncă forțată. 

Ea merită ascultată cu atenție pentru lămuririle pe care le dă și mai ales pentru cele care nu le dă în timpul interviului. Încep să-mi formez convingerea că de data asta englezii nu au dat un rateu complet.

Cred că cel mai plauzibil scenariu arată așa. O familie săracă, în care ea este pensionată pe caz de boală, mai face câte un ban din ce mai apucă. Pe lângă pensie, alocațiile copiilor și ce mai dă statul, o parte din bani vin de la diverse firme pentru care poți munci acasă.

Un subcontractor face montajul de jucării la diverși oameni acasă. Este ieftin, munca e ușoară, nu-ți mai trebuie spații de producție, scapi ușor. Probabil că acasă, familia le mai cere și copiilor să pună mână să dea câte un ajutor la montarea capsulelor. Nu e o muncă care să-i dea afară din casă pe copii, la fel de greu le-ar fi la treburi casnice. Ei o percep ca pe o normalitate, la fel ca toată lumea din jurul familiei.

Atâta vreme cât copiii merg la școală, au de mâncare, au minimul necesar, munca asta nu e percepută ca o muncă. Este un ajutor dat familiei. Cumva un român a pescuit subiectul pentru Sun, iar oamenii de acolo știu cum să-l împacheteze ca să dea bine. Nici măcar nu poți să le spui că nu e așa, atâta vreme cât chiar și oamenii recunosc că asta se întâmplă.

Este pur și simplu o diferență de civilizație. La noi, copiii săraci muncesc pe rupte pe lângă casă sau își ajută părinții. Sun manipulează subiectul și-l aduce la unghiul care le convine. Asta e problmea lor.

Problema noastră este că avem un stat reacționar și care de unul singur nu a aflat, nu i-a păsat că asta se poate întâmpla. Drept urmare, acum va reacționa disproporționat și va face o serie de tâmpenii. Altfel, habar nu are că în comunitățile sărace, copiii trebuie să producă. Fie prin alocație, fie prin muncă. Și nici nu face nimic ca să fie altfel.  

În rest, poveștile cu televizorul nou și coaforul sunt prostii. Ce avem noi aici este un nivel de sărăcie urbană, unde fiecare are televizor și încearcă să aibă o viață apropiată de standardele urbane ale clasei mijlocii.