De câteva zile victoria lui Trump era previzibilă. Nu din sondaje, ci din tendințe. Când unul crește și celălalt scade constant, la diferențe de unul sau două procente, cel mai mic va câștiga. Sunt convins că toate institutele și multe televiziuni au tras cât au putut de tare de scorurile lui Hillary și-au pus-o în geam să vadă lumea că va câștiga.

Barbu Mateescu a văzut cel mai bine. ”Din ultimul val de sondaje, unul singur îl dă pe Trump câștigător la 2%. E un sondaj al IBD/Tipp Tracking, firma care a fost cea mai precisă în 2012 la votul total.” Motivul este simplu. Venirea lui Trump la Washington schimbă atâtea ghemuri de interese, iar lumea nu avea chef să fie deranjată din ceea ce crede ea că este ordinea firească.

Dar înainte de a privi către viitor, trebuie să vedem ce-i spune Trump lumii și saltimbancilor care îl vor urmări și-și vor spune politicieni.

Întâi, că nu mai există nimic de nespus în politică. După ce i-ai făcut pe negri și pe mexicani în fel și chip, după ce i-ai alungat pe musulmani și ”ai prins-o de păsărică” pe o tipă, chiar nu mai e nimic de spus. Rămâne doar să le mai spui unora că-s proști, jigodii și ticăloși în timp ce negociezi cu ei.

Apoi, nu mai contează dacă în relație cu statul ești un cetățean onest, atâta vreme cât ai îndeplinit visul tuturor de a nu plăti taxe. Responsabilitatea este bună pentru negri, tractoare, păsărici și, eventual, homosexuali.

Tot ce este alb, creștin și slobod la gură pleacă din pole-position în relație cu orice instituție și are dreptul să spună orice.

Nu mai contează sub nicio formă dacă te pricepi realmente la treaba pe care ești pus să o faci. Visul secret și cea mai mare realizare va fi să-ți alegi doctorul prin vot, mai ales dacă îți spune ceea ce vrei să auzi. Despre cum o să-i belească asta pe toți, o să vedem într-o lună-două, ca la Brexit.

Următorii aleși în lumea civilizată vor fi cei care știu cel mai bine să vorbească la televizor. Mă aștept să văd un reality-show de campanie în care candidatul să scuipe, să înjure și să se culce cu tot ce mișcă. Publicul și mai ales cel cu facultate, ca în cazul Trump, îl va aplauda.

Dar, dincolo de asta, ceva ar trebui să le intre clar în cap chiar și politicienilor de aici. Hillary Clinton a pierdut alegerile în 12 zile după ce s-a aflat că familia ei a făcut peste 100 de milioane dolari, prin fundația lui Bill, câtă vreme ea era ministru de externe.

Toate porcăriile lui Trump devin perfect acceptabile câtă vreme adeversarul este simbol al corupției, al intereselor de partid și de castă. Lumea acceptă un circar trist câtă vreme știe că celălalt o fură pe față.

Și încă ceva: democrația excludere clanurile. Spun de ceva vreme că nominalizarea lui Hillary este un eșec al democraților care nu au reușit să producă altceva în afară de clanul Clinton. Nu mai sunt  boieri care să stea la putere ani buni. Nimeni nu mai înghite asta. După Kennedy, America a respins și clanul Bush și clanul Clinton. Câtă vreme treptele nu vor fi libere pentru sânge tânăr, vom avea parte de clovni.

Șmecheriile cu artiști nu te ajută nici cât negru sub unghie. Când un milionar îți spune, de la înălțimea celor 500 de milioane strânse din film sau muzică, despre cât de bine  o să-ți fie, mâine tu tot cu metroul o să mergi la muncă. Și asta te trezește.

După episodul de azi, politicianul de rit nou va mai înțelege că atâta vreme cât înjură, cât are un dușman, va avea de câștigat. Foarte adevărat. Ura e parte din viața noastră. Lucian Mîndruță îmi tot spune că lumea s-a săturat să respecte cu forța pe unul sau altul. Posibil.

Eu unul o să sper însă natura umană care merge înainte nu înapoi. Sunt convins că și cei mai mari ticăloși au momente cu visuri și speranțe. Eu nu cred că natura umană vrea doar sânge și măscări. Cred că o grămadă de oameni nu au fost ascultați și că, după o voltă, vor hotărî că este timpul să meargă înapoi spre înainte. O să vedeți asta până și la Trump. Chiar în scurtul său mandat.