Am primit ieri pe Facebook câteva argumente ale unor fumători raționali, legate de posibilele modificări la legea anti-fumat. Am spus că merită să le discutăm, atâta vreme cât reușim să păstrăm o discuție argumentată și care nu jignește pe nimeni.
Îmi plac oamenii raționali și le voi da tribună mereu. Dar le voi și da răspunsul. Așadar ce spune lumea care merită să fie ascultată.
”Noi fumatorii nu suntem alta specie, suntem oameni care au un viciu((proabil ai si tu unul). Vrem sa putem sa ne satisfacem acest rahat de viciu, fara a ofensa alte persoane.”
Corect. Această lege tocmai asta vă dă posibilitatea. Pentru că oprirea fumatului în spații publice tocmai la asta contribuie. Iar acesta de mai sus nu este un argument să fumați în spații închise în care ”n-ar trebuie să intre nefumători”. Pentru că asta ar limita dreptul la muncă al nefumătorilor și ar duce la abuzuri, ca în trecut.
”Am respectat întotdeauna nefumătorii, n-am fumat decît în locuri permise și, chiar dacă era permis fumatul, nu fumam în locuri în care se mănca sau erau copii (deși e discutabilă prezența copiilor prin baruri și cafenele).
Locurile permise pentru fumat erau toate. Asta pentru că patronii de cârciumi au decis că spațiul destinat nefumătorilor să fie mic spre inexistent. Legea s-a schimbat tocmai pentru că am asistat la un abuz permanent.
”Atît timp cît fumatul e legal, este permisă vînzarea țigărilor, mă aștept și eu la un minim respect și egalitate în drepturi cu cei care nu au acest viciu, nu să mă trimită în stradă, în ger, în fața copiilor care merg la școală, ca să mor de pneumonie și nu de la fumul unei țigări. Mi se pare o pedeapsă cam mare pentru viciul meu, în vreme ce la televizor copiii sînt folosiți în reclame la crenvurști, medcamente fără rețetă și populația e atît de sedentară că nici nu mai iese în crîșme.”
Legea nu este menită să te pedepsească pe tine, ea este menită să împiedice noile generații să fumeze. Să curme puterea exemplului. Dacă vrei, să oprească acel confort pe care l-ar asigura noilor fumători în diverse spații închise. Tu poți fuma în continuare acasă, în mașină. Și poți să-i ceri patronului de cârciumă să pună un sistem de încălzire afară, ca în toată lumea civilizată. De acord cu povestea cu mâncarea, ține tot de educația nației.
”Sunt un antreprenor care a facut greseala sa investesca intr un pub dupa aproape 20 de ani de munca in corporatie. Domnilor, dati mi voie cu tot respectul sa va fac sa intelegeti si punctul meu de vedere. Legea anti fumat NU loveste in interesele marilor producatori de tutun. Scaderea vanzarilor lor este nesemnificativa. Sunt fumator, stau toata ziua intr un loc in care s a interzis fumatul si fumez la fel de mult! Aceasta lege nu interzice producerea, comercializare la fiecare colt de strada a tigarilor, situatie in care da, intr adevar ar fi condus la efecte reale. Nu. Legea asta interzice doar consumul in niste spatiile private ale unor afaceri in general mici, cu maxim 10-15 angajati care si au cladit niste planuri pe baza unui anume tip de obisnuinta de consum.”
Dacă planul dvs de afaceri s-a bazat pe fumat pe termen lung cred c-a fost un calcul greșit. Nu se poate să nu fi observat că lumea se îndreaptă în această direcție. Într-adevăr legea nu are impact asupra corporațiilor, ba dimpotrivă ele ar putea avea de câștigat, dacă statul se apleacă mai mult asupra corupției. În ce privește impactul asupra afacerii dvs, dați-mi voie să am un semn de îndoială. Iată un studiu din Norvegia, țară în care s-a interzis fumatul înăuntru în 2004 și în care, realmente, clienților nu prea le arde să fumeze afară, de frig. Studiul spune că nu există un impact semnificativ asupra afacerii.
”Nu cred ca nu intelegeti ca noi ca societate nu avem nicio legatura cu statele din vest si ca stilul nostru de viata nu se compara cu al lor, din motive care nu tin de patronii din horeca ci de politicienii care ne au condus.”
Nu poți folosi argumentul lipsei de civilizație sau educație. Unde scrie că avem cultura fumatului? Nu putem rămâne așa la nesfârșit.
”Nu cred ca interzicand fumatul in baruri, locuri destinate exclusiv adultilor responsabili, vom reduce impactul acestui fenomen asupra generatiilor viitoare. Argumentul meu nu este lipsa de civilitate a romanilor ci lipsa de educatie. Aatata timp cat statul roman nu a facut niciun gest concret pentru constientizarea de catre minori si nu numai a riscurilor fumatului, atata timp cat nu exista nicio interdictie in producerea si comercializarea lor, atata timp cat nu exista nicio intwrdictie in multe alte situatii (accesul masinilor in oras de ex), toate aceste masuri nu vor face decat sa sporeasca atractivitatea fwnomenului in loc sa-l combata.”
Într-adevăr, o măsură nu este de ajuns. Trebuie un ansamblu, trebuie educație la școală. Dar faptul că minorii nu or să mai aibă acces în locuri ”calde” lângă liceu, unde să fumeze, ca în vremea mea, s-ar putea să fie un pas înainte.
”Te-a invitat cineva in locuri unde se fumeaza, ca sa-ti faca un rau personal? Stai tu acasa, sau du-te in cofetarii sau localuri unde nu se fumeaza!!!”
Fumatul nu este un drept prevăzut ca atare în Constituție sau alte legi. Nu este un drept care să-ți dea dreptul la asociere. El este un drept pe care să-l poți exercita până la încălcarea drepturilor și libertăților altora. Iar esența acestei legi este să-i protejeze pe nefumători.
Asta nu este o dezbatere pe termen scurt. Nu este o dezbatere în care cineva vrea răul altora. Este o dezbatere care are o țintă ce vizează următorii zeci de ani. Și bănuiesc că nimeni nu stă să-și sfătuiască proprii copii să se apuce de fumat.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
In 1997 in Soho fumam la o terasa pe trotuar,fara sa stiu ca era interzis.
O masina de politie a oprit in mijlocul strazii, m-au legitimat, au inteles ca eram fazan si, politicos, m-au invitat sa parasesc terasa.
Au chemat si chelnerul ca sa platesc si m-au lasat pe trotuar, alaturi de masa cu berea nebauta dar platita, fara sa ma amendeze.Cand am stins tigara, au plecat.
Lege, nu tocmeala, inca din 1997!
Cat sa mai ramanem in urma civilizatiei?!
„Legea s-a schimbat tocmai pentru că am asistat la un abuz permanent.”
Sunt de profesie politolog. Nu am fumat si imi repugna fumatul care afecteaza sanatatea nefumatorilor. Totusi, consider ca viciul fumatului nu trebuie extras din marja decizionala a individului, intrucat puterea statului nu trebuie sa fie intr-atat de mare. Statul poate pune costuri viciosului, da.
Ma refer, dupa „declaratia de credinta” de mai sus, la fraza din textul dvs., pe care o consider nepotrivita. Rationamentul dvs. este incomplet. Exista mai multe premise care sa duca la concluzie (schimbarea legii). De exemplu, o premisa nepomenita de dvs. este cea privind aplicarea legii mai vechi, de alocare a spatiilor pentru nefumatori si fumatori. Ori legea permitea abuzarea de catre administratori, patroni, sefi de institutii la repartizarea spatiilor? Atunci o premisa trebuia sa fie: „legea era prea laxa/rau intocmita”. Dar daca totusi se prevedeau controale si sanctiuni de catre stat? Atunci decidentii publici nu au alocat resurse aplicarii legii. Rationamentul dvs. este defectuos din perspectiva analizei politicilor publice si pentru ca poate reprezenta o perspectiva de genul „dintre mai multe solutii, o aplicam pe cea cu costuri de forma mai mari si cu costuri de fond mai mici”, ceea ce in loc sa trateze boala trateaza mai mult simptomele. Si la fel procedeaza statul si la raportul de forte dintre lobby-ul producatorilor de tigarete si organizarea patronala a barurilor, restaurantelor. „Care e mai dezorganizat?” se intreaba decidentii. Si relatati in text despre nemultumirea unui mic antreprenor.
Daca maine as avea puterea de a interzice complet fumatul, si as face-o, probabil ca peste vreo 2 ani 90% dintre fumatori mi-ar multumi. Dar chiar daca as avea puterea asta, nu as face-o pentru ca nu am eu dreptul de a obliga pe cineva sa traiasca dupa principiile mele. Raiul meu poate fi iadul tau si invers. Singurii care ar trebui sa decida acest lucru treubie sa fie patronii localurilor pentru ca e investitia lor si ei au dreptul de a-si selecta clientela. Nu eu, nu tu, nu guvernul. Vei spune ca nu ma obligi sa-mi traiesc viata dupa principiile tale, dar scopul vostru final este ca tutunul sa fie scos in afara legii, iar daca se v-a intampla asta vreodata ce o sa-mi mai spui? Daca sunt patron si am o camera in plus pe care o pot folosi ca un loc de relaxare pentru fumatori, legea in forma ei actuala ma obliga sa-i trimit tot afara. Daca asta e civilizatia pe care o visati voi, va rog sa ma scoateti din calcul pentru ca nu voi respecta niciodata vreo lege care ma injoseste. Tigara este un moment de relaxare, tu te-ai relaxa in picioare, in ploaie sau frig?