Marți a avut loc întâlnirea dintre localnicii din vestul Bucureștiului, Bucureștii Noi, Chiajna și Chitila cu autoritățiile de mediu și sănătate din București și din Ilfov. De data asta am fost mai mulți, estimarea mea este că s-au strâns în jur de 40 de persoane.

O să pun aici punctele principale ale discuției, astfel încât să le vadă toată lumea, dar să și atragem atenția celor din afară că se întâmplă câteva lucruri grave pe care merită să le știe tot Bucureștiul.

În primul rând, Agenția pentru Protecția Mediului București a realizat la jumătatea lui septembrie o monitorizare de o săptămână cu un laborator mobil, în apropierea gropii de gunoi Iridex. Laboratorul mobil a fost plasat lângă o zonă mixtă de case și unități industriale.

În trei nopți din șapte s-au înregistrat depășiri ale valorilor de hidrogen sulfurat de până la două-trei ori mai mari, iar într-o situație s-a înregistrat și o depășire a cantităților de șapte ori. Repet, o valoare sporită de șapte ori a hidrogenului sulfurat. Cel care a realizat măsurătoarea spune că valorile sunt mai mari noaptea din cauza inversiunii termice.

Directoarea APM, Simona Aldea spune că nu știe în continuare sursa poluării, dar că s-a gândit la un moment dat c-ar putea fi emisii de gaz controlate. Ea a explicat și mecanismul prin care aceste gaze sunt arse, dar spune că în lipsa monitorizării permanente, direct pe țeava de ardere, nu știe dacă nu cumva sunt date gaze nearse în atmosferă.

I-am întrebat pe cei de la DSP ce se întâmplă dacă suntem expuși la doze mari de H2S,  în mod constant. Primul răspuns pe care l-am primit este că la o anumită cantitate și concentrație, gazul este letal, dar că nu este cazul aici. Au adăugat simptomele: greață, vărsături, amețeli, oboseală. Nu ni s-a spus ce înseamnă expunerea prelungită.

Garda de Mediu spune c-a fost notificată de Iridex că 20 dintre cele 21 de măsuri date până la 10 octombrie au fost îndeplinite. Ultima rămasă se referă la acoperirea cu pământ a unor celule, care nu a fost realizată. Nimeni nu poate spune de ce mirosurile continuă, deși măsurile au fost îndeplinite. Și nici dacă mirosurile vin din altă parte decât Iridex. Garda nu a verificat încă dacă lucrările au fost îndeplinite, într-adevăr.

Poliția din Chitila a adus câteva fotografii din incinta societății Rom West Solution. Din fotografii reieșeau o grămadă de nereguli la stocarea gunoiului, care se făcea în hale deschise sau direct pe pământ.

La întâlnire a fost și primarul sectorului unu, Dan Tudorache. El spune că :”țelul meu în viață este închiderea acestei gropi.” Și-a anunțat că indiferent de rezultatul de pe 10 octombrie va da în judecată APM și groapa pentru anularea autorizației de funcționare.

Replica a venit de la Simona Aldea care a atras atenția că vor fi două probleme la închidere: Bucureștiul nu o să mai aibă unde să ducă gunoiul, iar gazul va fi produs și în anii următori, chiar dacă groapa va fi închisă.

La final, aveam să aflăm că statul nu știe exact cui aparține terenul pe care este groapa. Aparent, sunt două concesiuni. Una de la primăria Chiajna și una de la Primăria București. Altfel, de la PMB a venit o doamnă care aproape ne-a spus ”sunt aici ca să vă spun să nu contați pe noi.”

În continuare, niciun răspuns la întrebarea legată de sursă. Nimeni nu știe de unde miroase. Sau nu vrea să-și asume. Niciun răspuns legat de sănătatea oamenilor. Nu există o decizie clară legată de rezolvarea acestei probleme. Efectiv a fost un exercițiu de pase între diversele autorități.

Nimeni, dar nimeni nu vrea să-și asume că are o problemă de rezolvat. Și nimeni nu are nicio cale coerentă. Cred că suntem într-o fundătură care o să pută multă vreme.

Altfel, cred că cel mai bine o să vorbească imaginile filmate de Alex Răducan. Iată cum s-a încheiat ședința de la care ”factorii de decizie” nu mai știu cum să plece. Un scurt fragment mai jos.