Luni dimineață au fost la Prima Ediție, Dragoș Bucur și Alexandru Papadopol. Am stârnit o grămadă de suspine pe culoare, ce să mai. Până și domnișoara de la protocol le-a turnat câțiva stropi de cafea în poală, de emoție.

Papadopol și Bucur sunt printre starurile cinematografiei actuale în România. Au atins cel mai de sus nivel. Îi iubește lumea, joacă în super-producții, apar la televizor. Și mai ales apar în ”detestatele” filme de festival din România. Că așa este discuția acum.

Avem o grămadă de filme care merg la festival și care iau premii, dar aceeași grămadă de filme nu reușește să aducă public. O grămadă de lume le înjură pentru lipsa de viteză, pentru cadrele statice și pentru modul asumat în care nu vor să spună o poveste.

”Papi” spune ”jur că o să râdeți la Două Lozuri, filmul pentru care au venit la noi.” Este un film care spune o poveste. Este un film în care nu se înjură. ” Hmmm, de la Papadopol, care apare în topul celor mai tare îmjurături din filme, cu o scenă din ”Marfa și banii.”

Înjurăturile le lua tocmai Dragoș Bucur. ” Băi, la Două Lozuri nu se mănâncă. Și o spun eu campionul scenelor cu mâncare. Eu care am mâncat cea mai lungă ciorbă în Polițist adjectiv…” Scena este memorabilă. Merită să încercați. Și ciorba și filmul.

Filmele românești premiate au ajuns atât de luat la bani mărunți în România încât am ajuns să dăm asigurări că ”nu este ca alea”. Iar Dragoș spune că ” voi sta la ușa la premieră, aleg o sală și, dacă nu râdeți la film, personal vă dau banii înapoi.”

Și adaugă: ”nu știu cum am ajuns în situația asta. De câte ori merg la festivaluri în Europa, se ridică lumea în picioare, dacă spui că ești român.”

Explicația este simplă și am primit-o mai pe seară. Iată ce știre dă Mediafax. ”Conform Barometrului Cultural pe 2015, în ultimul an, aproximativ 80% din populaţia ţării nu au fost niciodată la un film într-un cinematograf clasic”

Încă o dată. 80 la sută dintre români nu au fost niciodată la film în ultimul an. Voi înțelegeți știrea asta? Oamenii aceștia nu se duc la film dintr-un motiv foarte simplu și el nu este legat de calitatea filmului românesc sau de aiurea. Oamenii aceștia nu merg la film pentru că nu-și permit. Nu au săli de cinema și pentru că în ultimii ani au fost crescuți într-o cultură a mocăciunii.

Au primit gratuit la tv sau pe net tone de filme pentru care nu au plătit și cred că nici nu se gândesc să plătească vreodată. Iar dacă primești Hollywood-ul moca nici nu te gândești că poți să plătești pentru Bucur și Papadopol. În fapt, piața de film este atât de mică, încât duce la dezbateri stupide, de genul dacă lingura lui Bucur sau înjurăturile lui Papadopol sunt artă.

Adevărul este că, în film, ca și în România, ne lipsește clasa mijlocie. Cea care să plătească ca să vadă filme ca ale lui Adam Sandler, zic și eu la întâmplare. Și una care să scrie și să joace pentru acești oameni. Când o să mai creștem și o să plătim frumos pentru bilet, lumea o să vină cu inima deschisă să vadă și Două Lozuri și Sieranevada. Iar oamenii aceștia o să se apuce să facă film cu împușcături, bătăi și urmăriri, ca să ne simțim bine.