Nu. Comparația lui Daniel Barbu despre politicieni și militarii din Afganistan nu vine din neant. Nu este o scăpare, nu este o găselniță de moment. Domnul Barbu spune că ”meseria de politician este grea și foarte puțină lume știe de fapt ce faceți cu adevărat în fiecare zi a săptămânii, adesea și sâmbetele și duminicile. E o meserie grea, în zilele noastre, pentru că este o meserie riscantă.”

Dar domnul Barbu nu vorbește așa de capul lui. El este în mijlocul unui discurs. El a gândit și a pregătit fiecare dintre cuvintele pe care le-a spus. Îl știu pe Daniel Barbu. Am stat de vorbă de multe ori. Este școlit, este erudit, are deschiderea unui cărturar. Dar și credințe ferme pe care și le-a urmat cu atenție.

Mi-e teamă că, în această situație, domnul Barbu chiar așa gândește. Și nu neapărat că minimizează dezonorant activitatea militarilor români, dar pentru că, în partea sa de politică, el vede această activitate sub asediu.

Șeful său, domnul Tăriceanu, spunea deunăzi că ”România a devenit ostatica unui grup care a preluat puterea într-un mod care va trebui cercetat în viitor de autorităţile judiciare. ALDE va cere declanşarea unei proceduri de anchetă imediat după următoarele alegeri. Cetăţeni au dreptul să ştie ce s-a întâmplat în noiembrie 2015, cum s-a întâmplat şi de ce s-a întâmplat. (…) În modul în care lucrurile s-au desfăşurat în noiembrie 2015 este evident că au intrat în această acţiune nu forţele politice, ci forţele obscure, într-o manieră netransparentă, care au distorsionat procesul democratic din România’

Deci, domnul Tăriceanu este convins că România este la cheremul unor forțe obscure, fără cap și coadă care vor să … Să ce nu este prea clar. Dar este clar că au luat puterea. De aceea, domnul Tăriceanu spune chiar că toate  deciziile actualului guvern care subminează Constituția sau drepturile și libertățiile cetățenilor, vor fi anulate.

Care decizii, despre ce vorbim? Încotro ne îndreptăm? ALDE și nu numai baleiază  prin spațiul public numind dușmani necunoscuți și consolidând sentimentul de victimă a unei întregi clase. Mai curând este vorba de menținere unor privilegii și a unui status-quo.

Nu uitați că în urmă cu câteva luni, gruparea domnului Tăriceanu ne-a argumentat cu asupră de măsură că demnitarii pot sări cozile la permise, Negreșit că un demnitar va avea un regim preferențial pe la diverse instituții. Dar niciun cuvânt pentru rezolvarea problemei reale, coada și o întreagă retorică despre cât de special este ”alesul”

De altfel, aceasta este și teza de acum. Daniel Barbu este ales, nu trebuie să dea socoteală. Ca și cum oamenii l-au trimis în Parlament să atace militarii din Afganistan sau să sară coada la diverse instituții. Și pe el și cei care îi sunt alături.

Adăugați aici victimizarea permanentă din justiție, recursul la restaurație și apărarea unor personaje de care în trecut domnul Tăriceanu nu s-ar fi apropiat.

Nu, aici nu vobim de întâmplări. Domnul Tăriceanu și partidul său apară un mod de-a fi. Apară o epocă și un mod de-a face lucrurile. Apară înțelegerea lor asupra lumii în care trăiesc. Iar aceasta este simplă. În România există o elită conservatoare care are și primește ceva mai mult decât restul lumii. Și care se teme că va pierde locul.

Nu mă surprinde că se întâmplă așa, sunt surprins câtă lume, care trăiește prost în România și înjură toată ziua la politicieni, este dispusă să-i susțină.