Agenția pentru Protecția Mediului București a realizat ieri o întâlnire cu oamenii din zonele afectate de mirosurile care vin de ceva vreme de la groapa din Rudeni, de la marginea Bucureștiului. Vorbesc aici de Bucureștii Noi, de Chiajna, de Chitila, Crângași și alte zone din nord-vest.
În fapt, întâlnirea era dezbaterea publică pe care compania Stericycle trebuia să o bifeze legal în procesul de primire a unei noi autorizații de mediu. De fapt, nici măcar asta nu era, pentru că întâlnirea legal programată nu s-a bucurat de venirea nimănui. Ea a fost anunțată în poartă la Stericycle, pe la vreo două primării și într-un ziar.
Cum la prima dezbatere nu a venit nimeni, mai ales în această perioadă de presiune publică, băieții s-au trezit că nu mai pot merge pe burtă. Așa c-au invitat nominal pe toți cei care au făcut reclamații. Au venit aproximativ 25 de persoane față în față cu reprezentantul Stericycle, Cosmin Mănăila, și directorul APM, Simona Aldea.
Cu ce rămânem după întâlnirea asta privind Stericycle
Stericycle e compania care arde deșeuri din spitale, la Rudeni. Adică instrumentar folosit și resturi umane, anatomo-patologice, cum li se spune. Stericycle sunt legați de Iridex, fără ei nu pot funcționa. Acolo este trimisă apă folosită la spălarea containerelor și tot acolo depozitată cenușa rezultată în urma arderilor.
Nu este clar cum va funcționa Stericycle dacă groapa de la Rudeni va fi închisă. Nici cei de acolo, nici cei de la APM nu au un răspuns clar la treaba asta. În orice caz, nu vor muta compania de lângă groapă, asta este clar.
Stericycle spune că toate cantitățile de substanțe pe care le transmite în atmosferă sunt în limite normale. Un raport de monitorizare prezentat însă în sală, arată că aceste cantități sunt la limita superioară.
Nu a existat o explicație clară și coerentă la problema din februarie, când vreme de patru ore instalația a arătat depășiri. Cei de la companie spun c-a fost o eroare de soft. Raportul Gărzii de Mediu spune însă c-au fost depășiri vreme de mai multe ore și că instalația a mers continuu până la rezolvarea de către service. Gazul în depășire a fost HCL.
Li s-a atras atenția că există o cercetare penală pe această temă, dar deși spun c-au citit în presă despre asta, până la această n-ar fi fost citați, iar Parchetul nu le-a cerut documente.
Stericycle spune că unul dintre gazele pe care le trimite în atmosferă conține sulf, dar în cantități legale. Unul dintre mirosurile observate des este chiar cel de sulf. Cei de la compania americană se apară spunând că îndeplinesc toate standardele și chiar au prezentat mostre de mirosuri de la deșeurile lor. Ce au adus nu seamănă cu cele resimțite des în zonă. Chestiunea sulfului rămâne însă un mister.
Stericycle a refuzat repetat să spună dacă ard și probe anatomo-patologice iradiate. La fel au ocolit răspunsul în chestiunea metalelor grele. Și nici nu vor să spună dacă pot folosi alte tehnologii decât arderea.
Nu știu dacă reproșurile oamenilor sau întrebările lor vor conta în decizia celor de la APM. Simona Aldea a spus repetat că nu a luat o decizie, dar în același timp pare genul de instituție care nu-și asumă nimic.
Lucrul cu adevărat îngrijorător pe care l-am aflat este că toate companiile care ard deșeuri prezintă analize de laborator comandate și plătite de ele. Singure comandă analizele, tot ele le plătesc și laboratoarele le predau datele ca unui client si mai puțin ca unei entități controlate.
Si, atentie, statul nu verifică niciodată ce cantități de substanțe ies în atmosferă, cât de bine sunt respectate, dacă merg sau nu instalațiile. Statul face asta doar in cazul unor accidente sau sesizări, nu inainte de a le da voie să funcționeze.
Rămân însă întrebările grele despre Iridex la care nimeni nu ne dă un răspuns
Nici azi APM-ul nu poate spune care este sursa mirosului care coboară peste vestul Capitalei. Lumea a întrebat repetat, Simona Aldea nu a reușit să dea un răspuns clar. La un moment dat a spus că în jurul puțurilor de la groapa Iridex s-ar afla urme de sulf. Dar că nici asta nu este o dovadă absolută.
Doamna Aldea este la conducerea APM din 2006. Problemele au apărut de mai bine de 10 ani. La fel și sesizările. Doamna director locuiește la rându-i în zona afectată și totuși nu pare surprinsă de ce se întâmplă.
În zece ani, un înalt funcționar al statului român are o problemă în față, este chiar el afectat de ea, are toate pârghiile și relațiile sistemului, dar totuși nu poate spune ce determină această poluare.
APM refuză în continuare să facă o monitorizare permanentă cu laboratorul din dotare pe care-l folosește doar pentru ”poluări accidentale.” O ”poluare voluntară și continuă”, așa cum spun oamenii nu este de natură să suscite monitorizări permanente.
Depășirile de gaz constatate de diverse instituții în alte circumstanțe sunt la hidrogen sulfurat. Nu există date despre expunerea prelungită la hidrogen sulfurat pentru că în alte părți, după astfel de episoade sursa este închisă.
Cei prezenți la întâlnire au arătat dovezi clare că Iridex nu mai respectă distanța de 1000 de metri de la groapă până la primele locuințe. Nu e clar dacă acest lucru s-a întâmplat din 1999, de la prima autorizare sau se întâmplă acum, din cauza primăriilor care dau autorizații de construcții.
APM spune că Iridex nu a putut fi închis pentru că așa zice legea și că există un termen de 60 de zile în care trebuie să repare neregulile găsite. Termenul este la jumătate.
Dacă citești printre rândurile discuției, APM ne-a dat și o problemă spre rezolvare. Dacă groapa se va închide, Bucureștiul și comunele din vest nu vor avea unde să ducă gunoiul. Adică un fel de ”atenție, sunteți responsbili de ce i se va întâmpla orașului.”
La întâlnire au fost oameni care locuiesc în zonă de peste 15-20 de ani. Vă pot povesti cum în ultimii ani au dispărut peștii de pe bălțile din jur, cum s-au îmbolnăvit ei, cum au fost loviți de diverse alergii la bătrânețe sau cum au de suferit copiii lor.
Simona Aldea a promis organizarea unei întruniri în care să vină toți factorii de mediu responsabili. Foarte bine. Poate atunci când vom fi cu toții față în față cineva va spune clar cu ce ne confruntăm.
Altfel, spun încă o dată: statul român este incapabil să afle după 15 ani sursa unei probleme și să o rezolve. O problemă care stă drept în fața sa, pute îngrozitor și macină câteva sute de mii de oameni. Ori o știe foarte bine și nu vrea să o rezolve, ori nu are curaj. Dar atunci trebuie împins de la spate. Și o vom face.
Primește notificări prin email atunci când am lucruri importante să îți transmit!
In zona sunt aproximativ 13-15 firme (primarul din Chitila spune chiar 19) care au ca obiect de activitate gunoiul. Singurul prcesator este Iridex care preia ce ramane dupa ce ceilalti au sortat si scos plasticul, metalele feroase si neferoase, sticla, si tot ce se mai poate recicla.
Firmele sortatoare – printre care si RomWaste care apartine fiului lui Adriean Videanu – depoziteaza si sorteaza gunoiul in spatii semi deschise si nu in hale izolate asa cum “scrie la carte”. De aici si mirosul de gunoi “de ghena” care este diferit de cel de H2S (hidrogen sulfurat) si ca o paranteza, sortarea gunoiul se face manual. In aceste conditii, firmele au autorizatie de la mediu – cel putin RomWaste are!. Apoi, Stericycle ca incinerator de deseuri medicale, inclusiv resturi umane de la operatii, este un agent cu risc de poluare extrem de ridicat, in atmosfera scapand datorita “erorilor de soft” si nu numai, cantitati importante de H2S si HCL (hidrogen clorurat a carui varianta apoasa este mai cunuscutul acid clorhidric).
Mai departe! Iridex stocheaza si ingroapa gunoiul pe care il preia de la ceilalti, si pentru care este platit. Asa se formeaza asa zisa groapa de gunoi, dar care de fapt este un damb de gunoi ce creste si care pe masura ce trece timpul se descompune si se taseaza, ca in final sa fie acoperit cu un strat de 50-70 cm de pamant, si astfel “groapa se inchide”. Groapa aceasta contine aproximativ 4 milioane mc de gunoi. Dar, asta nu inseamna ca ea nu mai este activa, dovada fiind faptul ca in acest damb de gunoi se infig sonde (sunt aproximativ 80) care capteaza biogazul produs prin descompunerea gunoiul. Biogazul este transportat prin conducte la o statie de epurare unde este curatat de sulf cu filtre biologice (cu ajutorul unor bacterii). Mirosul de H2S poate proveni si de aici daca exista defectiuni. Apoi, gazul curatat este ars in trei generatoare care produc cate 1 Mwatt fiecare, cantitate de electricitate ce este distribuita in reteaua nationala.
Mirosurile din zona sunt de gunoi si de gaze. In realitate, nu este miros de gaze ci de H2S, dar oamenii il identifica a fi de gaze deoarece din H2S se extrage mercaptanul care se adauga gazelor tocmai pentru a identifica scurgerile accidentale.
Si mai este o problema, primaria Chiajna deverseaza gunoi si-l depoziteaza in apropiere de groapa Iridex, ba mai mult, a dat autorizatii de construire locuinte in apropierea liniei CFR Bucuresti – Craiova si la mai putin de 1000 m de Iridex.
Nici fosta groapa de la Giulesti-Sarbi nu este straina de mirosurile pestilentiale din zona si chiar daca a fost inchisa acum cativa ani, in continuare acolo se depoziteaza gunoi.
O alta aberatie in acest domeniu este autorizarea unei statii de sortare a gunoiului chiar in oras, pe Bd. Preciziei, in sectorul 6 care duce resturile dupa sortare, tot la Iridex.
Atata timp cat Garda de Mediu, sau orice alta entitate a Statului abilitata in domeniul Protectiei Mediului nu se va implica serios in depistarea surselor de poluare, vina va fi aruncata de la unul la altul, iar in final, cei care platesc – cu sanatatea – sunt locuitorii din zonele adiacente.
Locuiesc in Rudeni si pot confirma ca mirosurile care vin de la groapa sunt, de cele mai multe ori, insuportabile. Nu stiu daca vin de la Sterycicle sau de la groapa dar nu se manifesta in permanenta – depind si de directia din care bate vantul dar, cu siguranta, de niste actiuni/activitati anume. Mirosul, asa cum ajunge el la noi este mirosul care se degaja din gunoierele „comuniste” care lasau in urma lor o dara lunga de zeama urat mirositoare. Asa ca pot doar presupune ca vin, totusi, de la groapa (ori de la gunoaie, ori de la levigat ori de la biogazul necaptat).
In plus, un alt fapt deranjant (si, de ce nu, subiect pentru o investgatie jurnalistica), nelegat de subiectul Iridex este aparitia de cativa ani a unei gropi „paralele”, langa groapa Iridex, de data aceasta in Rudeni, cu deseuri din constructii care a astupat in intregime o mare portiune dintr-o zona aferenta luncii Dambovitei – in fapt o balta cu stuf si foarte multe animale salbatice (rate salbatice, lifite, fazani, vulpi, arici, serpi, etc.) – un intreg ecosistem ce a fost distrus si a fost inlocuit cu un munte de pamant si moloz, pe care misuna „culegatorii” de fier vechi si de unde se ridica un praf infiorator de fiecare data cand bate vantul mai tare. Dar asta este un alt subiect.
asa lucreaza cei de la sc stericycle romania srl…sper sa nu mai optina autorizatie https://www.youtube.com/watch?v=zJSrxWIvxpY